Menu
Statul Major al Forțelor Navale
7 septembrie 2018
Telefon: 0744 359 518

Tainele nodurilor marinărești la reîntâlnirea cu Marea Ionică

Vineri dimineață, 7 septembrie, suntem ieșiți din Strâmtoarea Otranto, iar, în jurul orei zece, suntem din nou lângă insula nimfei Calypso, Othonoi, conform numelui trecut pe hartă, după două săptămâni de la precedenta trecere. De data aceasta nu mai oprim și o lăsăm la babord în drumul nostru prin Marea Ionică – tehnic, din această dimineață, suntem din nou în Marea Ionică – către insula Creta. Deși este vineri și intrăm în Souda abia luni dimineață, este din nou zi de curățenie pe navă. O decizie rezonabilă dacă ne gândim că mâine este sărbătoarea Sf. Marii, iar poimâine este duminică, zi de odihnă la bord.

 Ziua se scurge ușor, după curățenie, continuă lucrările de mentenanță, sunetul flexului de data aceasta predomină și un praf fin plutește la puntea centru de la șlefuirea bancheților în vederea lăcuirii, totul pe fundalul insulei grecești Kerkira, pe lângă care am mai trecut la venire și care rămâne, pentru câteva ore, în babordul nostru, dar la o distanță de peste 10 mile. Dar rumegușul se adună la puntea centru și de la tăierea lemnelor de către cadeții germani pentru exercițiul de vitalitatea navei, de data aceasta, gaura de apă. Din materialul lemnos adus tocmai din Germania și depozitat pe puntea etalon, cadeții învață să taie cu fierăstrăul bucățile potrivite, să le îmbine adecvat și să astupe astfel ipotetica gaură de apă, sub supravegherea celor doi instructori germani specialiști în lupta pentru vitalitatea navei. Treabă serioasă, nu se glumește, iar cadeții sunt implicați 100%. Dacă tot am amintit de germani, sărbătoritul de azi de la puntea centru este aspirantul Enrico Stieber, ofițer de cart, 31 de ani.

Paralel, o parte dintre cadeții români, tot la puntea centru, cu maistrul militar clasa a II-a Marius Tomiță, cealaltă parte cu maistrul militar clasa a IV-a Mihai Alexandru, pe puntea dunetă, încep cursul de noduri marinărești și lucrări de matelotaj. Lecțiile de noduri marinărești se vor desfășura printre picături, câte o oră-două, atunci când timpul permite. La final, cadeții români vor trebui să recunoască și să știe să facă 15 tipuri de noduri: de scaun, de gașă, nod în opt, la trei cazici, de pescar, gură de știucă, gură de lup, picior de câine, nod lat, de văcar, etc. Ați obosit deja doar citind enumerarea de mai sus? Încercați să le și faceți dacă le-ați reținut măcar denumirea. Cel mai folosit de cadeți este nodul de foarfecă cu care își leagă hamacul în fiecare seară, este de altfel primul nod pe care l-au învățat la bord. Aflu de la instructor că, pentru cadeți, cele mai grele noduri, sau cel puțin așa le par lor, sunt nodurile de gașă, de școtă sau picior de câine. Adevărul este că cel mai greu nod marinăresc este cel de măr, dar nu este cerut la examen. Poate vă întrebați de ce trebuie viitorii ofițeri să cunoască nodurile marinărești? Un răspuns decent ar fi că orice marinar de la bordul unei nave, indiferent de mărime, ofițer sau nu, trebuie să cunoască nodurile... marinărești. Uneori îți pot salva viața. Apoi, pentru că atunci când vor ajunge la nave, pot fi de exemplu șefi manevra prova sau pupa, adică acolo unde sunt folosite o parte dintre aceste noduri la acostare, la legarea navelor, etc. Evident, nu le vor face ei personal, dar trebuie să supravegheze și să cunoască dacă cei care le execută chiar știu ce fac sau dacă le execută în mod corect. Surprinzător poate, dar nu nodurile îi preocupă pe cadeți, ci mai mult lucrările de matelotaj. Aici este mult mai mult de muncă, iar timpul alocat fiecărei lucrări variază în funcție de dificultate. Dar, deocamdată nu își fac probleme, mai au zece zile până la examen. Așezați în cerc, în lumina blândă a apusului, încearcă, rând pe rând, să reproducă nodurile arătate, cu răbdare și migală, de către instructori, până când reușesc singuri. O activitate pe care o iau foarte în serios, o să fie subiect la examenul de practică, de pe data de 18 septembrie, de la bord, când vor trebui să recunoască și să facă singuri diferite tipuri de noduri. Maistrul militar principal Ionuț Comună nu se dezminte, are deja câțiva discipoli în jurul său, care meșteresc împreună câteva ancorițe din saulă, în timp ce navigăm tot mai spre sud-est în Marea Ionică. Seara, la puntea centru, o parte din echipaj încearcă să urmărească meciul de fotbal dintre România și Muntenegru, o transmisie recepționată greu și fără sunet și încheiată cu un dezamăgitor scor alb.

Text și foto: Bogdan Dinu

Comunicat de presă

BackShare:   

Loading data ...