ISTORIC

Evoluţia Divizionului 50 constituie o parte din istoria MARINEI MILITARE ROMÂNE de după cel de al-II-lea Război Mondial. Identificat cu însăşi tradiţia luptei antisubmarin, afirmarea acestuia a fost călăuzită de experienţa primelor generaţii de veterani care s-au format pe cele patru vedete rapide antisubmarin tip MAS (moloscato anntisomorgibile) cumpărate în anul 1920 din Italia sau la bordul altor remorchere de ascultare submarină care au acţionat în Marea Neagră în timpul ultimei conflagraţii mondiale.
Pentru punerea in aplicare a H.C.M. nr.155/10.02.1955 privind schema dezvoltării cadrului de pace al Forţelor Armate al R.P.R. în anii 1955-1959, prin ordinul M.F.A. cu nr. C.L. 0060/09.06.1955, s-a ordonat Şefului Marelui Stat Major reorganizarea şi înfiinţarea de mari unităţi şi unităţi conform „Planului dezvoltării cadrului de pace” pe anul 1955. În anexa 6 a respectivului plan este menţionat Divizionul 1061 Vânătoare Antisubmarin Mari (precursorul Divizionului 50) care urma „a se înfiinţa în perioada 15.06.1955 – 30.07.1955”.
Înfiinţat în baza ordinelor şi rapoartelor menţionate, Divizionul 1061 va deveni operaţional odată cu primirea primei nave, Vânătorul de submarine 1, preluat din U.R.S.S. şi care la data de 10.11.1955 arborează pavilionul românesc. Acestuia îi vor urma vânătoarele de submarine 2 şi 3 din aceiaşi clasă. Cele trei vânătoare de submarine din clasa „KRONSTADT” achiziţionate din flota U.R.S.S., au fost preluate din baza navală Sevastopol de către echipajele româneşti comandate de către căpitanul Gavrilă Mihai (V.Sm.1) şi locotenenţii majori Ion Suceava (V.Sm.2) şi Nicolae Lungoci (V.Sm.3). Sosirea navelor în Portul Mangalia, locul de dislocare permanent, are loc la 24 decembrie 1955 formând nucleul divizionului care a fost condus iniţial de locotenent comandor Dumitru Gabrian.
Pentru îndeplinirea principalei lor misiuni – de căutare, descoperire şi atac al submarinului – navele erau dotate cu staţii de hidrolocaţie „TAMIR 11”, 2x4 lansatoare bombe reactive la prova, 2 aruncătoare B.M.B.-1 şi 2x6 lansatoare bombe antisubmarin, la pupa.
Denumirea Divizionului 1061 Vânătoare Antisubmarine Mari s-a schimbat, în baza ordinului nr. C.L.0014 din 26.01.1959 al M.St.M, în „Divizionul 50 Vânătoare Submarine”.
Încă de la început, sub conducerea unor comandanţi de excepţie, marinari desăvârşiţi, de la comandorii Dumitru Gabrian, Marin Nistor, Petre Telegescu, Nicolae Radu, Gheorghe Matei, Ion Suceavă, Traian Pătrău, Costică Mîrşu, Gheorghe Bureţea, Ion Duţă, viceamiralul-comandor Gheorghe Angelescu fost şef de stat major şi comandant în perioada 1965-1971, contraamiralul Dorin Dănilă, comandorul Nicolae Apostol, comandor Ion Stan, comandor Alexandru Macavei, contraamiral de flotilă Corneliu Bocai, contraamiral de flotilă Ion Condur şi până la actualul său comandant, comandor Milu – Constantin Zaharia, unitatea a înregistrat succese deosebite, indiferent de anotimp sau de starea mării.
În urma Ordinului Ministrului Apărării Naţionale nr. M 03314, începând cu data de 30.06.1989 Divizionul 50 Vânătoare de Submarine este contopit cu Divizionul 174 Dragoare de Radă, divizionul rezultat purtând numele de ,,Divizionul 50 Vânătoare de Submarine şi Dragoare de Radă” cu loc de dislocare permanent Portul Sulina şi având la comandă pe Cdor. Corneliu Rudencu – viitorul Şef al S.M.F.N. Noua organizare a Divizionului 50 este următoarea: două secţii de vânătoare de submarine, doua secţii de dragoare de radă, două cazarme plutitoare („Timiş” şi „Siret”) şi o secţie de nave auxiliare.
Pe timpul evenimentelor din decembrie 1989, navele au acţionat în zona Deltei Dunării cât şi a platformelor de foraj marin, executând misiuni de asigurare a securităţii acestora.
Începând cu anul 1990 Divizionul 50 Vânătoare de Submarine şi Dragoare de Radă se reorganizează din nou în 2 divizioane: Divizionul 50 Vânătoare de Submarine şi Divizionul 174 Dragoare de Radă. La 24.02.1990 navele din Divizionul 50 Vânătoare de Submarine încheie marşul Sulina- Mangalia şi începând cu această dată Portul Mangalia devine locul de dislocare permanentă. Începând cu 15 septembrie 1995 unitatea îşi schimbă denumirea în Divizionul 50 Corvete şi intră în compunerea Brigăzii de Nave Antisubmarin în baza Dispoziţiunii Statului Major General nr.B2/0534M/08.09.95.
La 03.08.1998 în conformitate cu Dispoziţiunea Secretarului de Stat şi al Şefului Statului Major General privind măsurile pentru desfiinţarea şi transformarea, redimensionarea unor unităţi şi mari unităţi sau formaţiuni, în vigoare la data respectivă, a avut loc ceremonialul de predare–primire a Fregatelor 264 şi 265 între comandantul Divizionului 79 Fregate şi comandantul Divizionului 50 Corvete, iar vechile vânătoare de submarine care între timp primiseră numele de corvete au fost scoase din serviciu. Începând cu aceeaşi dată denumirea Divizionului 50 Corvete se schimbă în Divizionul 50 Fregate care are în compunere fregatele 264, 265 şi cazarma plutitoare „Bega”.
Numele înscrise pe bordaj constituie o evocare a marilor comandanţi pe care Marina Română i-a avut de-a lungul timpului (Am. Petre Bărbuneanu, VAm. Vasile Scodrea, VAm. Vasile Urseanu, VAm. Eugeniu Roşca, Cam. Eustaţiu Sebastian, Cam. Horia Macellariu). La impresionanta istorie se adaugă o tradiţie mult mai recentă, la fel de frumoasă si bogată, cea a participărilor navelor din Forţele Navale Române la activităţi şi misiuni cu nave militare din întreaga lume dar mai ales cu cele din statele membre N.A.T.O. şi cele riverane Mării Negre.
La început de mileniu, situaţia geopolitică globală şi implicit, cea regională cunosc transformări profunde, determinate de evoluţia unor procese şi fenomene de natură militară şi nemilitară care au impact atât asupra stării de securitate a satelor cât şi a politicii de protejare şi promovare a intereselor naţionale ale acestora.
În regiunea Mării Negre riscurile asimetrice capătă o tot mai mare importanţă în condiţiile evoluţiei către un sistem de relaţii şi interdependenţe la nivel global lucru care a determinat dezvoltarea relaţiilor de cooperare dintre statele riverane Mării Negre.
În vederea ridicării nivelului de interoperabilitate cu forţele NATO şi creşterea încrederii şi securităţii în regiune, începând cu anul 1995 navele Divizionului 50 Corvete au participat la exerciţii internaţionale desfăşurate în spiritul Parteneriatului pentru Pace. Unele din cele mai importante exerciţii de acest gen au fost Strong Resolve 1995” în Marea Egee și Marea Mediterană, “Iolkos 1995” în Marea Mediterana, “Rescue Eagle 1996” ,“Cooperative Partner 1997” în Bulgaria.
În întreaga sa istorie, personalul Divizionului 50 Corvete a dat dovadă de un înalt grad de profesionalism, ceea ce diferenţiază militarul modern de luptătorul de odinioară, iar profesionalizarea face distincţia dintre armata de masă şi armata modernă şi putem încheia parafrazându-l pe Napoleon, „Dacă la pace nu întreţinem o marină proprie, la război vom întreţine o marină inamică”.
Existenţa unei forţe maritime multinaţionale la care participă toate statele riverane Mării Negre constituie o modalitate de transpunere în viaţă a unora din activităţile de cooperare cum ar fi lupta împotriva pericolului pe mare, protecţia vieţii umane, protecţia mediului. Prin participarea la activităţile din cadrul Grupului Naval BLACKSEFOR navele Divizionului 50 Corvete îndeplinesc misiuni, în principal cu caracter umanitar şi de căutare – salvare.
Din anul 2001, când a fost activată pentru prima dată gruparea BLACKSEAFOR, navele divizionului au participat la un număr de şapte activări ale acestui exerciţiu. Conform intenţiilor sale, BLACKSEFOR a devenit un mesager al bunelor intenţii de jur împrejurul Mării Negre, un numitor comun al acţiunilor pe mare şi în porturi. BLACKSEFOR este astăzi expresia voinţei României de a se alătura ţărilor riverane Mării Negre în efortul de a genera împreună stabilitatea şi încrederea într-o zonă ce se colorează tot mai aprins pe harta intereselor economice mondiale.
Un alt exerciţiu devenit deja tradiţie pentru navele divizionului este BLACKSEA PARTNERSHIP. Organizat anual în Turcia, exerciţiul este o bună oportunitate pentru antrenarea echipajelor în utilizarea procedurilor NATO pe timpul executării unor misiuni specifice în situaţii de criză şi are ca obiective promovarea cooperării şi interoperabilităţii între forţele navale ale ţărilor riverane Mării Negre. Prezenţa continuă, timp de opt ani, a navelor divizionului la acest exerciţiu reprezintă încă o dovadă a importanţei acordate zonei Mării Negre, a necesităţii consolidării cooperării în menţinerea securităţii în această regiune.
La data de 25 noiembrie 2003 în conformitate cu precizările comandantului Comandamentului Operaţional Naval şi Dispoziţiunea Statului Major General B5/S/330, precum şi conform Ordinului Şefului Statului Major nr. B5/S-2071 din 21.10.2003 s-a desfiinţat Divizionul 126 Vedete Rapide, iar o parte din navele acestuia sunt preluate de Divizionul 50 a cărui nouă denumire este Divizionul 50 Corvete. Tot cu acea dată două din navele acestuia (Cvt 261 şi Cvt 262) sunt scoase din serviciu. În prezent compunerea Divizionului 50 Corvete se prezintă astfel: 4 corvete (Cvt 260, Cvt 263, Cvt 264, Cvt 265), și 2 vedete torpiloare mari (VTM 202 ,VTM 204).
Începând cu 01.05.2008, Divizonul 50 Corvete se subordonează Comandamentului Flotei. Instrucția practic – aplicativă a fost aliniată la obligațiile asumate de România pe plan militar în calitate de membru NATO și este orientată pe procedurile standard folosite în cadrul Alianței.
Prin întreaga sa evoluție, Divizionul 50 Corvete ocupă un loc de cinste în istoria Marinei Militare Române de după cel de-al II-lea Război Mondial.