ISTORIC
Evoluţia Divizionului 50 Corvete, constituie o parte semnificativă a istoriei Forţelor Navale de după cel de al-II-lea Război Mondial. Identificată cu însăşi tradiţia luptei antisubmarin, afirmarea acestuia a fost călăuzită de experienţa primelor generaţii de veterani care s-au format pe cele patru vedete rapide antisubmarin tip MAS cumpărate în anul 1920 din Italia sau la bordul remorcherelor de ascultare submarină care au acţionat în Marea Neagră între anii 1941 - 1944.
Prin aplicarea directivelor conducerii de stat de la acea vreme și a ordinelor eșaloanelor superioare, în anul 1955 se înființa Divizionul 1061 Vânătoare Antisubmarine Mari.
Divizionul 1061 Vânătoare Antisubmarine Mari va deveni operaţional odată cu primirea primei nave, Vânătorul de submarine 1, preluat din URSS şi care la data de 10.11.1955 arborează pavilionul românesc.
Vânătoarele de submarine din clasa „KRONSTADT”, au fost preluate din Sevastopol de către echipajele româneşti comandate de către căpitanul GAVRILĂ MIHAI, locotenenţii majori ION SUCEAVĂ şi NICOLAE LUNGOCI. Navele sosesc în Portul Mangalia, la 24.12.1955.
În 26.01.1959, unitatea devine Divizionul 50 Vânătoare Submarine. În decursul timpului prin acţiunea energică şi eficace, ziua şi noaptea, indiferent de anotimp sau de starea mării, sub conducerea unor comandanţi de excepţie și a unor marinari desăvârşiţi, unitatea devine una din unitățile de elită a marinei.
Pe parcursul anului 1974, se adaugă o nouă secţie formată din vânătoarele de submarine 41, 42, 43 şi 44, construite la Mangalia, care măresc capacitatea combativă a unităţii.
Începând cu 01.01.1983, unitatea trece de la Divizia Maritimă în subordinea Brigăzii de Apărare a Raionului Maritim şi Fluvial.
La 01.08.1986 unitatea se dislocă la Sulina, și începând cu 30.06.1989 împreună cu navele fostului Divizion 174 Dragoare de Radă, va forma Divizionul 50 Vânătoare de Submarine şi Dragoare de Radă, ce avea: 2 secţii de vânătoare de submarine, 2 secţii de dragoare de radă, 2 cazărmi plutitoare şi o secţie de nave auxiliare.
Pe timpul evenimentelor din decembrie 1989 navele acționează în zona Deltei Dunării şi a platformelor de foraj marin.
Începând cu 09.02.1990, această unitate fluvial-maritimă se desființează și se reconstituie cele 2 divizioane, existente în 1989, iar la 24.02.1990 navele unității revin la Mangalia.
În 1994, divizionul intră în compunerea Brigăzii de Nave Antisubmarin, iar în 15.09.1995, își schimbă denumirea în Divizionul 50 Corvete.
La 03.08.1998, Fregatele 264 şi 265 din Divizionul 79 Fregate sunt transferate Divizionului 50 Corvete, iar vechile Vânătoare de Submarine sunt scoase din serviciu. Începând cu aceiaşi dată numele unității se schimbă în Divizionul 50 Fregate.
Începând cu data de 15.12.2000, Divizionul 50 Fregate se transformă în Divizionul 50 Nave de Patrulare și preia Fregatele 260, 261, 262, 263 care se redenumesc - nave de patrulare în urma desființării Divizionului 79 Fregate.
Odată cu primirea navelor proiect 1048 şi 1048-M, ale căror nume înscrise pe bordaj constituie o evocare a marilor comandanţi pe care Marina Militară Română i-a avut de-a lungul timpului, unitatea preia pe lângă impresionanta sa istorie o tradiție mult mai recentă, la fel de frumoasă și bogată, cea a participărilor navelor din Forţele Navale Române la activităţi și misiuni cu nave militare din întreaga lume dar mai ales cu cele din statele membre NATO și cele riverane Mării Negre.
La 25.10.2003, unitatea revine la numele de Divizionul 50 Corvete, preia parte din navele Divizionul 126 Vedete Rapide, care se desființează, și ies din serviciu Corvetele 261 şi 262.
Începând cu 01.05.2008, Divizonul 50 Corvete se subordonează Comandamentului Flotei. Instrucția practic – aplicativă a fost aliniată la obligațiile asumate de România pe plan militar în calitate de membru NATO și este orientată pe procedurile standard folosite în cadrul Alianței.
Începând cu 2022, Corvetele 264 și 265 sunt incluse într-un program de modernizare ce presupune executarea de reparații la corp, îmbunătățirea condițiilor de viață, instalarea de sisteme de comunicații moderne, bucătării, gruie hidraulice, sistem energetic și reparații motoare principale, finalizarea programului de modernizare reprezentând dotarea cu noi senzori și armament, adaptate câmpului de luptă modern.
Instrucţia practic – aplicativă a unității este aliniată la obligaţiile asumate de România pe plan militar în calitate de membru NATO şi este orientată pe procedurile standard folosite în cadrul Alianţei.
Prin întreaga sa evoluţie, Divizionul 50 Corvete ocupă un loc de cinste în istoria Forțelor Navale Române, personalul divizionului fiind apreciat pentru profesionalism și dedicare față de valorile și principiile ce caracterizează Forțele Navale Române.