ISTORIC

Diviziunea Contratorpiloarelor / Escadrila de Distrugătoare

Prin Înaltul Decret Regal nr. 2256 bis din 15.05.1920, sub comanda comandorului Pantazzi I.Vasile a fost înfiinţată Diviziunea Contratorpiloarelor.

Unitatea avea în componenţă contratorpiloarele Mărăşti şi Mărăşeşti, care fuseseră comandate în anul 1914 şantierului Pattison din Neapole, Italia, dar care, datorită izbucnirii Primului Război Mondial au fost folosite de marina italiană în acţiunile de luptă împotriva flotei austro-ungare, sub numele de Sparviero (Mărăşti) şi Nibbio (Mărăşeşti). La 1 iulie 1920 aceste două nave au sosit la Constanţa şi au fost încadrate ca distrugătoare clasa Aquila în subordinea Diviziei de Mare.

La 1 aprilie 1927 unitatea îşi schimbă denumirea în Grupul Distrugătoarelor.

Începând cu 7 septembrie 1930, în conformitate cu Ordinului de Zi nr. 35 al Comandamentului Marinei, în compunerea unităţii intră şi distrugătoarele Regele Ferdinand şi Regina Maria, comandate în 1926 Şantierelor italiene CTT&Pattison şi construite în perioada 1927 – 1930.

La 1 iulie 1931, sub comanda comandorului Schmidt S. Victor, Grupul de Distrugătoare se transformă în Escadra de Distrugătoare, iar la 1 aprilie 1933 îşi schimbă din nou denumirea devenind Escadrila de Distrugătoare.

În timpul celui de al Doilea Război Mondial Escadrila de Distrugătoare era cunoscută drept careul de aşi al Marinei Regale, având inscripţionate pe bordaj Regele Ferdinand – asul de cupă, Regina Maria – asul de pică, Mărăşeşti – asul de treflă şi Mărăşti – asul de caro. Misiunile acestor nave au constat în apărarea litoralului românesc, în asigurarea protecţiei transporturilor de trupe şi materiale, în protecţia navelor care executau minări în zonele de litoral ale ţării noastre dar şi în zone ale teatrului de operaţiuni din Nordul Mării Negre.

La 1 decembrie 1941 distrugătorul Regina Maria a lovit un submarin inamic în zona Şabla, distrugătoarele Regina Maria şi Mărăşeşti au particiat în ziua de 26 iunie 1941 la lupta navală din zona Tuzla împotriva crucişătoarelor sovietice Moscova şi Harkov, reuşind să-l scufunde pe primul şi să-l avarieze pe al doilea, iar la 17 decembrie 1941 distrugătorul Regele Ferdinand a scufundat un submarin inamic în zona Burgas.

Escadrila de Distrugătoare îşi aduce o contribuţie importantă în cea mai mare operaţiune navală din Marea Neagră - evacuarea forţelor române din Crimeea în perioada 5 aprilie – 14 mai 1944. Acţiunea s-a desfăşurat atât prin convoierea navelor cât şi prin luarea la bord a unor trupe. Misiunile Escadrilei de Distrugătoare în perioada 22 iunie 1941 – 23 august 1944 pot fi sintetizate astfel: 71 misiuni, 1840 ore de marş, 22.771 Mm parcurse.

Evenimentele de la 23 august 1944 găsesc Escadrila de Distrugătoare în portul Constanţa. În ziua de 25 august 1944, după al doilea ultimatum dat trupelor germane, comandantul forţei germane, viceamiralul Brinkmann ordonă retragerea navelor din portul Constanţa fără a provoca distrugeri. În ziua de 29 august comandantul Forţei Navale Maritime şi al teritoriului Dobrogea, contraamiralul Macellariu Horia primeşte un ultimatum din partea comandantului Forţelor Navale Sovietice din Marea Neagră, amiralul Oktiabriski. Prima cerere a notei ultimative avea următorul conţinut: „Toată Flota românească de război şi auxiliară să fie mutată la Sulina şi predată Comandamentului Maritim Sovietic”. După consultări cu Statul Major al Marinei şi cu Marele Stat Major al Armatei, contraamiralul Macellariu transmite amiralului sovietic hotărârea autorităţilor militare române de a colabora, nu de a se preda.

La 30 august 1944 în portul Constanţa intră primele unităţi navale sovietice. La bordul navelor militare pătrund în ziua de 5 septembrie militari sovietici înarmaţi care debarcă echipajele române, ofiţerii şi maiştrii fiind internaţi în clădirea Gării Maritime. Comandantul Escadrilei de Distrugătoare cpt.cdor Dumbravă Alexandru s-a sinucis, iar ofiţerul de gardă, cpt. Tudor Nicolae, a fost rănit prin împunsături de baionetă. Acest incident a avut loc la bordul navei comandant NMS Regina Maria. Cele patru distrugătoare, împreună cu alte nave ale Marinei Regale, având la bord echipaj sovietic, părăsesc portul Constanţa în ziua de 12 octombrie 1944, intrând în compunerea flotei sovietice dislocată în porturile din Marea Neagră.

La 4 octombrie 1945, prin Ordinul circular nr. 6255 al ministrului Secretar de Stat pentru Marină – amiralul Petre Bărbuneanu – se face cunoscut personalului din Marină că: „Guvernul sovietic a consimţit să transmită guvernului român navele captură de război, astfel: 2 distrugătoare (Mărăşti şi Mărăşeşti), 2 canoniere, 2 torpilore, 1 submarin, 6 vedete rapide, 3 vedete de pază, 2 vase hidrografice. Aceste nave vor forma nucleul marinei noastre de război viitoare.” Solemnitatea restituirii de către URSS a navelor româneşti a avut loc la Galaţi, pe 12 octombrie 1945. Navele Mărăşti şi Mărăşeşti au format Secţia Distrugătoare în cadrul Grupării Navelor de Mare. Distrugătoarele au intrat în reparaţii, la fel ca şi celelalte nave maritime restituite de guvernul sovietic.

La 11 mai 1951, prin ordinul M.St.M nr. 00316 s-a realizat o nouă organizare a comandamentelor, unităţilor şi formaţiunilor Marinei Militare. A fost constituit Divizionul de Distrugătoare format la început din două nave, iar din iunie 1951, când guvernul sovietic a restituit României o parte din navele luate la 5 septembrie 1944, în compunerea divizionului au intrat şi distrugătoarele tip R – Regele Ferdinand şi Regina Maria.

În anul 1952, printr-o nouă organizare a Marinei Militare, a fost înfiinţat Divizionul 418 Distrugătoare, având în compunere cele 4 nave sub numele tactic D11 - Mărăşti, D12 - Mărăşeşti, D21 – Regele Ferdinand, D22 – Regina Maria, dislocate în portul Constanţa.

Activitatea la bordul distrugătoarelor s-a desfăşurat până în aprilie 1961 când a început acţiunea de tăiere a acestora şi a altor nave ale Marinei Militare Române.

Flotila 56 Fregate

Flotila 56 Fregate, este o mare unitate de nivel tactic subordonată Comandamentului Flotei, având în compunere un comandament de flotilă de nivel brigadă.

Flotila 56 Fregate a fost înfiinţată în conformitate cu Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M.S.28 din 20.02.2006, Dispoziţia Şefului SMG cu nr. B5/S/451 din 27.02.2006 şi Dispoziţia Şefului SMFN cu nr. A/S 1278 din 04.04.2006 privind intrarea în funcţiune a Comandamentului Flotilei 56 Fregate începând cu data de 1 mai 2006.

Această decizie a avut ca principale obiective:

- creşterea gradului de interoperabilitate cu forţele terestre şi aeriene naţionale, cât şi cu cele aparţinând forţelor aliate;

- conducerea unitară a fregatelor intrate în compunerea Forţelor Navale Române.

Cel căruia i-a revenit dificila sarcină de a coordona înfiinţarea acestei unităţi de elită a fost comandorul dr. Aurel POPA. În perioada 1 mai 2006 – 01 decembrie 2006 a reuşit să integreze cele două fregate sosite din Marea Britanie în sistemul Forţelor Navale Române, alături de fregata Mărăşeşti şi Nava Şcoală de Suport Logistic pentru Fregate Constanţa.

Din decembrie 2006 misiunea conducerii Flotilei 56 Fregate i-a revenit comandorului Alexandru MÎRŞU, sub a cărui coordonare s-a realizat atingerea nivelului de interoperabilitate a fregatelor cu structurile similare NATO, la standardele acestora.

Contraamiral de flotilă dr. Sorin LEARSCHI a fost la Comandandantul Flotilei 56 Fregate până pe data 01.12.2013. În perioada 24.02.2014-01.05.2016, la comanda Flotilei 56 Fregate s-a aflat Comandor Adrian IORDACHE.

Din 15.08.2016, la comanda Flotilei 56 Fregate a fost numit în funcție Contraamiral de flotilă Valentin IACOBLEV.

În conformitate cu Nota Documentară a Serviciului Istoric al Armatei cu nr. A 3471 din 15 iulie 2010, Flotila 56 Fregate este recunoscută ca şi continuatoare a tradiţiilor Diviziunii Contratorpiloarelor/ Escadrilei de Distrugătoare din cadrul Diviziei de Mare din anii 1920 – 1961, înfiinţată la 15.05.1920 (ziua unităţii).

În conformitate cu aprobarea Ministrului Apărării Naționale Nr.N1-4148/30.12.2020 se acordă Titlul Onorific „Contraamiral Horia MACELLARIU” pentru Comandamentul Flotilei 56 Fregate și adoptarea patronului spiritual „Sfânta Fecioară Maria”.

În data de 15 august 2021 în cadrul manifestărilor prilejuite cu ocazia „Zilei Marinei”, Comandamentul Flotilei 56 Fregate „Contraamiral Horia Macellariu” a primit Drapelul de luptă, conform Decretul Președintelui României nr. 833 din 12 iulie 2021.

Contraamiral Horia MACELLARIU
(1894-1989)

Absolvent al Școlii de Artilerie, Geniu și Marină promoția 1915 și al Școlii de Război Naval (Franța), în 1928. În Primul Război Mondial a participat, în 1916, în calitate de comandant al navei amiral „Principele Nicolae”, ca aghiotant al comandantului Flotei de operațiuni româno-ruse, la bătăliile de la Turtucaia, Rașova, Hârșova și brațul Măcin. În 1917 a asigurat apărarea antiaeriană a Flotei de operațiuni retrasă la Chilia Veche. Devine șeful Statului Major al Marinei (1939), iar în 1940, secretar general al Ministerului Aerului și Marinei. În al Doilea Război Mondial a revenit la conducerea Statului Major al Comandamentului Marinei Regale, Comandant al Escadrilei de distrugătoare (1943), comandant operativ în Comandamentul Amiral german, apoi comandant al CFNM. Din 1944 a condus în colaborare cu forțele navale germane din Marea Neagră operațiunile de sprijin ale forțelor germano-române ce luptau în sudul URSS și de evacuare a acestora din Peninsula Crimeea. După ieșirea României din alianța cu Germania a avut un rol determinant în retragerea fără rezistență a trupelor germane din Dobrogea, evitând distrugerea orașului și portului Constanța aflate în raza de acțiune a bateriei „Tirpitz”. Comandant al Școlilor Marinei din septembrie 1944 este eliberat din închisoarea de la Aiud și reabilitat în 1964. După reabilitare a colaborat cu comisia de istorie militară pentru reconstituirea acțiunilor Marinei Militare în al Doilea Război Mondial. Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”. S-a stins din viață la 95 de ani.