Vântul cel bun din Marea Egee

A treia zi de marş o începem dimineaţa devreme în Strâmtoarea Dardanele şi o încheiem noaptea navigând cu vele în Marea Egee, a treia mare pe care o vom străbate în periplul nostru. Cum era şi firesc, Strâmtoarea Dardanele nu poate concura cu mult mai spectaculoasa Strâmtoare a Bosforului astfel că a adunat mult mai puţini „spectatori” pe punţile navei poate şi datorită suprapunerii cu programul de dimineaţă. Marea Egee ne-a întâmpinat însă, ca de obicei la ieşirea din strâmtoare, cu vânt puternic şi berbeci mari de spumă pe marea bine montată cu valuri tot mai mari.

Continuă studiul şi practica la bord. Prima parte a dimineţii i-a găsit pe cadeţii noştri în cazarmă, devenit rapid un „amfiteatru” plutitor prin coborârea meselor şi băncilor. Obiectul lecţiei de azi? Descoperirea sextantului un instrument de navigaţie vetust ar putea spune unii azi dar prezent aici la bordul N.Ş.Mircea şi descoperit şi utilizat de fiecare generaţie de studenţi. Profesor? Acelaşi căpitan Sergiu Şerban care ne declara că indiferent dacă poate nu se vor mai întâlni niciodată cu sextantul în cariera lor, viitorii ofiţeri de marină trebuie să ştie navigheze şi fără ajutorul tehnologiei actuale fie că se numeşte GPS, AIS, radar, etc.Şi unde poţi deprinde cel mai lesne tainele navigaţie clasice decât la bordul unui velier? Dar azi doar s-au familiarizat cu sextantul, este un instrument complex, necesită multe calcule, vor mai trece câteva săptămâni până vor ajunge să-şi găsească drumul măsurând soarele sau stelele. De remarcat şi preocuparea comandantului navei şi a Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” de a ameliora confortul din cazarma care le este şi dormitor, şi sală de mese dar şi de studiu, prin amplasarea unor aparate portabile de aer condiţionat care nu rezolvă problema (mai ales că de acum încolo va fi din ce în ce mai cald) dar induc o anumită „briză” de confort.

Ora 11 şi soneriile navei se aud din nou. „Pregătirea pentru urcarea în arboradă!” Profitând de vântul prielnic, deocamdată, comandantul navei a decis că este momentul pentru o nouă navigaţie cu vele. În mai puţin de o oră, cu anumite corecţii prin strângerea velei gabier de pe arborele pupa astfel încât velele arborelui trinchet să poată aduna vântul cât mai bine, nava s-a „aşezat” frumos în vânt şi pe mare. Doar instalaţia de ventilaţie de la sala maşinilor mai tulbură liniştea de la puntea centru şi dunetă. Cu un vânt de 5-6 metri pe secundă înaintăm constant cu o viteză de opt noduri. Pare incredibil dar în primele trei zile ale marşului este deja a doua navigaţie cu vele în condiţiile în care am tranzitat două strâmtori importante şi avem un program de respectat. Mai bine de atât nu se poate! Marşul a început extraordinar, toată lumea este sănătoasă şi cu moralul ridicat.

Pe puntea dunetă maistrul militar clasa a II-a Marian Vârlan înlocuieşte o macara (nu este nici o macara aşa cum o cunoaştem cu toţii ci denumirea unui echipament, un fel de scripete dacă vreţi din arsenalul manevrelor curente şi al arboradei). Ca o paranteză, încerc să nu abuzez de termenii marinăreşti pentru a nu plictisi pe cei din afara profesiei şi pentru a nu transforma corespondenţa în dicţionar de marină dar uneori, nu se poate evita. Ceea ce vreau să subliniez este că la N.Ş. Mircea se munceşte cel mai mult şi tot timpul, mai ales în marşurile de instrucţie. De aceea în unele fotografii puteţi observa de exemplu la banchetul de la pupa (nu e vorba de nici o petrecere este doar banca de lemn de la pupa navei), cum pe o parte cadeţii studiază sextantul iar pe cealaltă parte caporalul Lucian Ţăranu o lăcuieşte (la 50 de ani are o poveste interesantă - din 2007 a participat la aproape toate marşurile de instrucţie detaşat de la altă unitate, în 2008 atrebuit să treacă în rezervă după vechea lege, reangajat în 2010 iar din 2015 a reuşit să ajungă în echipajul permanent - şi este decanul de vârstă al soldaţilor gradaţilor profesionişti de la bordul navei, o să aibă norocul să-şi sărbătorească ziua de naştere la o zi după ce revenim în ţară, observator-semnalizator după funcţia pe care o ocupă dar fapt irelevant la N.Ş. Mircea unde toţi membrii echipajului muncesc la întreţinerea aspectului marinăresc al navei). Toate activităţile se derulează pe fundalul lucrărilor de întreţinere, piturare, lăcuire, curăţare, înlocuire manevre curente, etc. Aşa că şi în această zi de navigaţie cu vele sunetul marţagonului (ciocanul specific cu ajutorul căruia este îndepărtată rugina şi vopseaua veche) a răsunat pe întreaga navă. Pe maistrul militar clasa a II-a Marian Vîrlan l-am cunoscut în marşul din anul 2015 dar se află pe navă de aproape zece ani. Este cel care mă însoţea în arboradă, poate şi datorită constituţiei atletice, continuă să facă acelaşi lucru şi acum cu cei care nu sunt încadraţi în echipajul de bază. De fapt este specialist observare radioelectronică şi este şeful manevrei pupa, un om pasionat de meserie, de navă şi marinărie. Tăcut în general devine generos atunci când îţi oferă explicaţii despre navă. La 49 de ani împliniţi cu o săptămână înainte de plecare (norocosul!) este un om de bază care face parte din a treia generaţie de maiştri militari cu vechime de la bordul N.Ş. Mircea de după 1990.

Continuăm să navigăm cu vele cu o viteză de opt noduri în albastra Mare Egee. Am trecut de insula Limnos, am intrat în Arhipeleagul Insulelor Sporade, am lăsat în siaj şi insula Skyros iar mâine o să depăşim şi strâmtoarea Kafirea. La pupa cadeţii români continuă să înveţe lucrul cu sextantul, de data aceasta sunt la partea practică după noţiunile teoretice de dimineaţă. Superbă imaginea cu mulţimea de cadeţi care aglomerează spaţiul de la pupa aşteptându-şi rândul la măsurarea cu sextantul în lumina blândă a apusului sub îndrumarea răbdătorului căpitan Sergiu Şerban care timp de câteva ore nu a contenit să ofere explicaţii în două limbi. La finalul lecţiei toţi caută soarele prin lentilele sextantului, care şi-a mai domolit căldura, fiind echipaţi în continuare cu centurile de siguranţă aşa cum au fost toată ziua şi aşa cum vor dormi şi la noapte în hamace pentru că trebuie să fie gata oricând să urce în arboradă.

Text şi foto: Bogdan Dinu

Comunicat de presă

BackShare: