„Merge mașina, merge Marina!”

Chiar dacă suntem în escală în portul Souda din insula Creta, azi au avut de lucru scafandrii bordului. Comandantul decide să coboare șalupa în bordul tribord pentru o verificare de rutină. De asemenea, ordonă efectuarea unui control la opera vie a navei, pentru inspectarea și eventuala desfundare a prizelor, etc. Așa că cei doi scafandri, caporalii Ion Stoica și Cezar Butulescu, intră în apă și aici, la cheul din Souda. Sărbătoritul zilei, felicitat de comandant și echipaj la adunarea de dimineață, este soldatul Bogdan Rânja, radiotelegrafist, care a împlinit, aici în Souda, vârsta de 31 de ani.

Dar, cum noi suntem în escală, iar programul echipajului este mai relaxat, o să aflați acum de ce am ales astfel titlul corespondenței de astăzi. Este foarte cunoscută această vorbă: „Merge mașina, merge Marina!”, folosită nu doar în marină, fie ea militară sau comercială, ci în ultima vreme timid și în vocabularul curent și, ca să fim onești, conține o mare doză de adevăr. Poate părea deplasat, ca de la bordul unui velier, o navă militară „albă” (termen folosit pentru a o deosebi de cele „gri”, tot nave militare, dar de luptă), să vorbești nu despre frumusețea navigației cu vele, ci despre munca celor de la compartimentul mașini și nu numai, a celor din „adâncurile navei”, dar adevărul este că fără ei navigația cu motor și, în general, buna desfășurare a vieții și a oricăror activități la bord ar fi imposibilă. Așadar, azi o să vorbim despre ei, despre mecanicii de la N.Ș. Mircea.

O discuție cu căpitanul Flaviu Kmen, șeful mecanic (comandant serviciu de luptă electromecanic și instructor superior, după cum este funcția oficială), te poate lămuri într-o oarecare măsură, dar dacă nu petreci ceva vreme în sala mașinilor, să apuci să vorbești cu mecanicii din toate carturile, să suferi de căldură și zgomot și să ieși leoarcă de transpirație, dacă nu ai răbdarea să le asculți poveștile și nevoile, să îi provoci, pentru că nu se „deschid” ușor și să fii „botezat”, acolo jos, cu uleiul cald picurat pe mâna de deasupra motorului, nu prea poți să spui că ai intrat cât de puțin în universul lor. Nu scriu prima oară despre mecanici, inclusiv despre cei de pe N.Ș. Mircea, nu sunt entuziasmat la prima mea vizită în sala mașinilor, dar adevărul este că lumea mecanicilor este o lume aparte, complet diferită de cea de pe punte. Comunitatea de mecanici de pe N.Ș. Mircea are în jur de 20 de membri și este serviciul cel mai bine încadrat, cel puțin în cazul soldaților gradați profesioniști de pe navă. Nu o să menționez cifre sau procente, dar trebuie să mă credeți pe cuvânt. La maiștri militari mecanici, lucrurile se schimbă, aici avem de-a face cu un mix de membri ai echipajului de bază și foști membri detașați la bord pentru marșurile de instrucție. Cu cine să încep?

Maistrul militar principal Vasile Ursică a fost membru al echipajului între anii 2008 și 2015, când s-a mutat la Școala de Maiștri Militari a Forțelor Navale „Amiral Ion Murgescu”, dar a participat la toate marșurile de instrucție de atunci încoace. A fost și a rămas de-al casei, om de bază, cel mai expansiv dintre mecanici, PR-ul și purtătorul lor de cuvânt, dacă vreți, un om care-ți spune verde în față ce are de spus. Cu foarte multă experiență, este perfect și pentru a fi instructor. Maistrul militar principal Costel Guriță, mai retras, este detașat de la Brăila de pe nava Mureșul (tot o navă „albă”), unde este ajutor șef mecanic, un electrician și un maistru priceput, a fost și în marșul din luna iunie, iar maistrul militar principal Paul Iordache, care nu apare în fotografii, pentru că nu crede că e relevant, este detașat de la NSAM Constanța 281 din Divizionul 130 Nave de Sprijin Logistic din cadrul Flotilei 56 Fregate. La fel ca mulți dintre membrii echipajului, a trecut și pe la dragoarele maritime, de fapt, numărul celor care au fost sau sunt detașați în prezent de la unitatea respectivă este foarte mare la bord. În cazul maiștrilor mecanici de la bord, aproape toți sunt din „gașca” (scuzați termenul) celor de la dragorul maritim 30, după cum spune cu mândrie căpitanul Flaviu Kmen, fost șef mecanic și pe această navă înainte de a fi numit la N.Ș. Mircea.

Am început ierarhic, dar poate ar fi trebuit, din curtoazie, să încep cu cei ai bordului și mai ales cu maistrul militar clasa I Călin Nicolae, că tot a fost și ziua lui, a schimbat prefixul la 40, pe data de 10 septembrie, aici în Souda. La mulți ani! Un om deosebit, serios și muncitor, un specialist de încredere, mutat de la dragoarele maritime în 2015, urmărit de mult de șeful mecanic și, în cele din urmă, a reușit să-l „achiziționeze” la bord. Un mare câștig pentru navă, mai ales că nu are de gând să plece de aici prea curând. Ultimul de pe listă, dar nu cel din urmă, cu voia dumneavostră, este maistrul militar clasa a III-a Alexandru Opincaru, vitalist, tot de la dragorul maritim 30 Sublocotenent Alexandru Axente (cum altfel?), mutat cu o lună în urmă la navă și om de perspectivă.

Dar soldații gradați profesioniști sau marinarii mecanici ca să înțeleagă toată lumea? Toți cei de sub punte, cei care nu se tem să-și murdărească mâinele cu ulei, fiecare are o viață, o poveste, peripeții, necazuri cum numai la mecanici găsești. Caporalul Cosmin Bîlă, motorist, este la bord din 2009, pe Andrei Teme, tot motorist, îl regăsesc de fiecare dată în bombard, Cosmin Pîrvu este electricianul (alături de Ionuț Marius Jalbă și Lucian Avădanei) și fratele lui, Denis Pîrvu, puntistul, pe Ergin Cartali, tot motorist, îl știu la bord din toate marșurile și este cel mai vechi pe navă, lui Victor Ghergu și Alexandru Samoilă le-am spus „La mulți ani!” la puntea centru sau cum să nu-i amintim pe mecanicii vitaliști, știți, oamenii aceia care devin brusc extrem de importanți atunci când se înfundă o toaletă, Gheorghe Roman, Andrei Daniel Mocodeanu, dar și ceilalți motoriști. Spațiul nu-mi permite să intru în detalii la fiecare, Paul-Mihail Holban, Bogdan Simion, Mircea Răzvan sau Cornel Cârstocea. Ce lume, ce oameni!

Aceștia sunt oamenii. Dar ce se întâmplă în sala mașinilor, care este lucrul cel mai grav care se poate întâmpla în timpul unui cart la mecanici la N.Ș. Mircea? Evenimentele neprevăzute ar fi răspunsul - la N.Ș. Mircea, ca și la orice altă navă – de exemplu poate crăpa o țeavă de ulei de la motorul principal care trebuie oprit urgent și, cum nici un necaz nu vine singur, de obicei se întâmplă atunci când marea este furioasă, când trecem printr-o strâmtoare, când vii la acostare și așa mai departe. Așa s-a și întâmplat anul trecut în Canalul Mânecii, când tocmai o astfel de țeavă a cedat, traficul era intens, motorul principal trebuia oprit, în sfârșit, s-a improvizat ceva ca să mai funcționeze o oră până a fost depășită zona de navigație respectivă și s-a putut remedia defecțiunea. Cum este acolo jos? Păi, în primul rând, este foarte cald, temperatura este tot timpul peste 40 de grade, spre 45 și așa va rămâne. Nimic nu este imposibil, dar montarea unor instalații de climatizare puternice crește enorm consumul de energie electrică și implică alte diesel generatoare, etc. Cu alte cuvinte, costuri foarte mari. De aceea, funcționarea permanentă a instalației de ventilație este importantă pentru mecanici. Singurul telefon care efectiv îl scoate din sărite pe maistrul Ursică este atunci când i se ordonă să oprească ventilația la puntea centru, pentru a se putea desfășura în liniște diferite activități sau, pe dunetă, pentru recepțiile oficiale, în general oprirea ventilației indiferent de motiv. Confortul celor de pe punte înseamnă disconfortul celor de la mașini, unde, în lipsa ventilației, temperatura crește rapid. În al doilea rând, ceea ce te lovește de când deschizi ușa este zgomotul foarte mare, permanent, care împiedică orice comunicare normală, altfel decât prin semne, și face obligatorie purtarea antifoanelor. Zgomotul este undeva la 100 de decibeli și să nu credeți că există sporuri pentru munca în astfel de condiții. Asta-i viața de mecanic!

Motorul principal al navei de 1100 de cai putere este o bijuterie în sine (îl puteți admira și în fotografii), produs de firma MAK și instalat la bord în anul 1966, șeful mecanic îmi spunea că este singurul din lume care mai funcționează și este foarte bine întreținut, dar aici este și meritul generațiilor anterioare de mecanici, care au trecut pe la bordul navei (motorul original al navei din 1939 a fost marca MAN de 500 de cai putere).

În prezent, diesel generatoarele, patru la număr – trei plus unul de avarie, care pornește automat - fiecare cu o putere de 107 KW, sunt produse de firma MAN, dar au fost instalate după reparația capitală din șantierul din Brăila de acum mai bine de 15 ani. Viteza maximă este de aproximativ 10 noduri, iar motorul este adecvat pentru un astfel de velier după cum spunea tot șeful mecanic, proiectat să fie utilizat la ieșirea și intrarea din porturi. Dar, noi suntem navă militară care are un program de respectat și nu putem depinde doar de bunăvoința zeului Eol, dar asta este o altă poveste. Tancurile de combustibil au o capacitate de 78 de tone. La un consum de 2,5 tone pe zi, vă las pe dumneavoastră să calculați raza de acțiune a navei fără realimentare, care crește dacă navigăm cu vele căci atunci consumul se reduce la 600 de litri pe zi (diesel generatoarele funcționează non-stop). Ca să nu mai spunem că datorită suprafeței velice foarte mari, viteza la navigația cu vele este uneori egală sau mai mare decât viteza de croazieră!

Text și foto: Bogdan Dinu

Comunicat de presă

BackShare: