Bucătar pe N.Ș. Mircea

Avem parte de răsărituri superbe, aici în Souda, în fiecare dimineață, în timpul adunării de dimineață. Azi am ambarcat motorină la bord și ultimele alimente. Suntem în a treia zi de escală și tot echipajul se bucură de tot ceea ce poate oferi insula Creta, chiar dacă dimineața aceasta este înnorat și plouă puțin. Tot azi, a fost verificată și șalupa, lăsată la apă de ieri. Timp de aproape o oră am brăzdat apele Golfului Souda în toate regimurile de viteză și diferite manevre. Fiind utilizată mai rar la bord, este bine să fie verificată atunci când avem posibilitatea, la fel și manevra de coborâre și ridicare a șalupei, unde marinarii trebuie să cunoască și să fie familiarizați cu manevra respectică.

Și pentru că suntem în continuare în escală și nu avem un program oficial, azi o să vorbim despre o altă categorie de marinari de la bord (unii pot să spună că nu sunt marinari, dar este doar o impresie falsă și o să vedeți de ce). Sunt membri ai echipajului mai speciali, de ei depinde uneori starea moralului la bord, sunt iubiți și apreciați, pot salva oricând o zi proastă, după cum sunt chemați la ordine (ce-i drept extrem de rar) sau scoși țapi ispășitori pentru te miri ce. Uneori ne este greu să le apreciem munca la adevărata valoare, dar tot atât de adevărat este că nu se poate fără ei și munca lor la bord. Așadar, azi o să vorbim despre bucătarii de pe N.Ș. Mircea.

De la început, vă spun că mâncarea este bună, iar uneori chiar foarte bună la bord, deși unii au tendința de a mă contrazice și oricum cei șase bucătari de pe navă nu vor putea niciodată să împace pe toată lumea sau să gătească meniul perfect pentru toți membrii echipajului. Ajungi să apreciezi mâncarea de la bord doar atunci când ajungi să mănânci prost prin alte locuri și nu mă refer doar la alte nave. Poate nu vă vine să credeți dar cel mai vechi membru al echipajului este... un bucătar. Maistrul militar principal Corneliu Dumitriu a venit direct din promoție la navă și aici a rămas în următorii 25 de ani. Orice poveste despre bucătarii și bucătăria de pe N.Ș. Mircea ar trebui să înceapă cu el. Aproape două decenii și jumătate și-a petrecut jumătate din viață în spațiul îngust, fierbinte și plin de aburi de sub teugă, în bucătăria navei. Este adevărat însă că de aproape doi ani nu a mai pus mâna pe polonic, adică de când a trecut pe funcția de comandant grup intendență, dar acum hârtiile îi mănâncă viața. Oricum, tot în bucătărie îl găsești și nu pentru că face parte din fișa postului, ci pentru că altfel nu poate.

Dar, sufletul și personajul principal al bucătăriei din prezent este Mitică bucătarul, caporalul Dumitru Antochie pe numele lui întreg. În divizion este din anul 2004, iar la bord a ajuns în anul 2006. Adică din cei 36 de ani câți are acum, mai bine de 12 i-a petrecut în bucătăria navei și în tot atâtea marșuri spre supărarea soției și a celor doi copii. Poate părea iarăși ciudat, dar felurile de mâncare cele mai solicitante pentru bucătari sunt cele de genul fast-food: pizza, șaorma (greu de crezut, dar s-a gătit și asta), pentru că bucătăria este relativ mică, nu permite să te desfășori, este nevoie de multe cuptoare, etc. (odată cu instalarea noii friteuze, cartofii prăjiți nu mai sunt o problemă). Poate vă întrebați câți bucătari sunt la bord. Vă spun eu, sunt șase la număr, care lucrează în ture de câte trei, o zi cu o zi, dar în „vârfurile de sarcină” intervin toți. Mai sunt și doi bucătari germani, Marco Sohst și Stefan Hettich, care s-au adaptat cu ai noștri, având în vedere și experiența din marșurile anterioare, chiar dacă cele două bucătării sunt destul de diferite (de la gust și până la flux de muncă).

Acum, în ceea ce privește dotarea cu echipamente și condițiile de muncă din bucătărie trebuie să spunem că în ultimii trei ani s-au făcut câteva investiții bune sau, cum spune Dumitru Antochie, s-a trecut la un alt nivel: a apărut un grill, un cuptor tip pizza, friteuză, plite și mașini de gătit, un nou malaxor alături de cel vechi și mai ales s-a îmbunătățit ventilația prin instalarea unui sistem tip hotă. Doar autoclavele, echipamentele în care se gătește ciorba sau felul principal (două de 150 de litri și una de 50 de litri) încă nu au fost înlocuite pentru că sunt foarte bune încă, datează de la ultima reparație capitală de la Brăila. Un flux de muncă zilnic în bucătărie începe la ora cinci dimineața, când se solicită energie electrică de la sala mașini, continuă odată cu sosirea grupei de serviciu, cu ridicarea alimentelor și aducerea lor în bucătărie în jurul orei 6-6.30, prepararea micului dejun până în ora 7-7.30, urmat de o mică pauză în jurul orei 8.30, după care începe pregătirea mesei de prânz (ciorbă, felul principal și desert), până la ora 11, când totul trebuie să fie în autoclave și cuptoare ca să fie gata până la ora 13, iar după ora 14 începe prepararea mesei de seară. Ziua de muncă se termină pe la zece seara. De-a lungul timpului nu cred că a existat ceva din bucătăria românească care să nu se fi gătit la bord, iar unul din felurile de mâncare care cere mai multă muncă sunt sarmalele (800-1000 de bucăți la o masă!), dar ceea ce le place cel mai mult echipajului este desertul, de departe pe locul 1, marinarii cer foarte mult gogoși, clătite, plăcintă cu brânză sau cu mere. Omleta de dimineață se gătește în cinci tăvi uriașe, de un metru pe jumătate de metru și se consumă 500 de ouă odată, dar se folosește cuptorul și nu plita. E mai greu de făcut ouă ochiuri, pentru că se folosesc tigăi cu diametrul de 20 de centimetri, unde nu intră decât cinci ouă și toată operațiunea durează două ore. Dumitru Antochie declară ferm că nu a avut niciodată reclamații la mâncarea gătită (nu luăm în calcul cazurile mai rare de exces sau lipsă de sare), deși admite că uneori carnea poate fi mai mult sau mai puțin prăjită, dar asta se întâmplă când gătești pentru 200 de persoane. Mai mult, în 12 ani, pe tura lui în bucătărie nu s-a întâmplat să lase echipajul nemâncat, indiferent de condiții.

Dar cine sunt ceilalți bucătari? Caporalul Alexandru Giol este detașat de la o unitate din Brăila (apreciat acolo, colegii de unitate nu se bucură deloc când pleacă în misiune cu N.Ș. Mircea), bucătar cu experiență, dar poate ține foarte bine și funcția de ospătar. Mai este fruntașul Silviu-Gigel Pană detașat de la Mangalia, a fost în marș și anul trecut cu nava, tunar la origine. Urmează caporalul Leonard Cionca, tot brăilean și tot de același „calibru” ca și Giol la capitolul seriozitate, apoi doi oameni ai bordului, caporalii Vasile Gheorghe, bucătar pe funcție, și Mihai Pantalon, ospătar la origine, dar deja bucătar cu experiență acum.

Ce se întâmplă cu bucătarii după ce ies din tură? Dorm în cazarma 1 sau 2 la hamac sau, dacă au noroc și mai ales vechime, în una dintre cușete (sunt cinci cușete la 20 de persoane, restul la hamac), fără aer condiționat cum e în toată prova, una din marile probleme ale navei, care are șanse mari să fie rezolvată până anul viitor. Față de celelalte nave din flotă, bucătarii nu au o viață ușoară aici la N.Ș. Mircea. Spuneam că nu sunt doar bucătari, ci și marinari. Dacă nu mă credeți uitați-vă peste fotografii și o să-i vedeți pe toți la manevra prova la acostare, cu maistrul militar Cornel Dumitriu la cabestan, cu Mitică Antochie și ceilalți trăgând de parâme.

Nu sunt bucătari, dar trebuie să spunem că grupa de serviciu de la bucătărie formată în fiecare zi din cadeți are un rol foarte important pentru bucătarii navei. Cadeții sunt cei care îi ajută la curățarea cartofilor și a legumelor, la curățenie, la colectarea și sortarea deșeurilor. Este o muncă grea, cadeții recunosc asta și este serviciul cel mai greu pentru ei pe navă. Îi menționăm aici pentru că fără munca lor cea a bucătarilor ar fi  mult mai grea dacă nu chiar imposibilă.

Text și foto: Bogdan Dinu

Comunicat de presă

BackShare: