Lungul drum spre casă

La ora 10, părăsim cheul din Souda - locul unde acostează și feriboturile din Pireu – și, ajutați de două remorchere, începem drumul înapoi spre țară prin mijlocul golfului. Baza navală de aici din Souda este una aglomerată, cu nave militare sub toate pavilioanele, care pleacă și intră permanent. Acum două zile, fregata spaniolă Numancia – o veche cunoștință, care a acostat de câteva ori și la Constanța – la fel și distrugătorul USS Carney, staționau la cheu. În ziua plecării noastre, două fregate grecești din clasa Hydra (Meko-200), Psara și Salamis, au apărut  în tribordul nostru la o oarecare depărtare. De asemenea, nava de suport logistic germană Mosel s-a aflat în același loc timp de două zile, iar tot azi, pe când ieșeam din golful Souda, intra un submarin grecesc Tip 209 și eram depășiți în viteză de bărcile stealth ale celor de la SEAL de la centrul de instruire amintit în corespondența de ieri. Trafic naval militar serios printre care trece elegant și velierul nostru!

Este ultima etapă a marșului nostru, cu o durată de șase zile, timp în care vom trece din nou prin arhipeleagul grecesc al Cicladelor și prin Egee spre Marea Marmara, Bosfor și Dardanele, apoi în Marea Neagră, pentru a ajunge la Constanța în dimineața zilei de 20 septembrie. Aproximativ 650 de mile marine ne despart de casă, pe noi, dar și pe studentul caporal Daniel Bulaiu care astăzi a împlinit, la bordul N.Ș. Mircea, vârsta de 20 de ani. De fapt, nu este cea mai lungă etapă de marș, cum s-ar putea crede din titlul corespondenței, este chiar mai scurtă cu o zi și 300 de mile marine decât prima etapă care ne-a dus de la Constanța la Durres, dar așa începe să le apară unora dintre cadeți sau membri ai echipajului, „loviți” de dorul de casă și familie, deși nu suntem nici măcar de o lună pe mare.

Până în prânz, are loc primul exercițiu al zilei, este vorba de cel de abandon al navei executat invariabil după ce părăsim fiecare port parcă pentru a ne reconecta cu viața la bord și pericolele navigației pe mare. Urmează aproape imediat cel de om la apă, exercițiu condus și executat de data aceasta de partea română. În prova babord, caporalul Gheorghiță Nechita, ajutorul șefului de echipaj, îi face vânt peste copastie vechiului prieten Oscar, îmbrăcat „regulamentar” cu tricou de marinar și vestă de salvare. Desigur, este vorba despre un manechin, denumit Oscar, și folosit la astfel de exerciții. Strigătul „Om la apă!” răsună pe toate punțile, se aruncă colacul de salvare, nava execută o girație simplă, bombardul este coborât rapid la apă (13 minute a durat, dar nu atât de rapid conform procedurilor în astfel de cazuri și pentru secundul navei, căpitanul Florin Albici, care a ținut să precizeze acest lucru la adunarea de la ora 16, cu alte cuvinte, după patru zile de escală echipajul trebuie să-și intre rapid în ritm), cu scafandru, „omul” recuperat cu barca și adus la bord, unde echipa sanitarului principal al navei, plutonierul adjutant principal Daniel Flueraru, formată numai din ospătari (aminteam într-o corespondență de rolul fiecăruia pe navă și de faptul că ospătarii, ca și bucătarii, nu sunt doar... ospătari la bord) transportă pacientul cu ajutorul tărgii Neil-Robertson în infirmerie. Ca de obicei, cadeții români și germani, dar și echipajul au asistat la toate momentele exercițiului de pe puntea centru sau puntea dunetă.

Toată ziua am navigat spre nord în Marea Cretei și continuăm să urcăm spre Marea Egee cu o viteză de aproximativ 7 noduri. Seara târziu, în jurul orei 22, trecem la o distanță de 18 mile marine de mica insuliță Ananes. La noapte și mâine, urmează să lăsăm tot la tribord insulele Antimilos, Serifos (foarte departe de noi) și apoi Kythnos și prin strâmtoarea Kythnou să urcăm iarăși spre nord-est spre strâmtoarea Kafirea. Și tot azi, la apus, am trecut de pragul de 2.000 de mile marine parcurse de la plecarea din Constanța.

Text și foto: Bogdan Dinu

Comunicat de presă

BackShare: