Menu
Statul Major al Forțelor Navale
11 mai 2019
Persoană de contact: Lt. Alexandru Turturică
Telefon: 0724 820 002

De la Constanța, spre Sicilia, prin arhipeleagul grecesc

La aproape o săptămână de la plecarea navei din portul Constanța, ne apropiem de prima noastră escală, Siracusa, din Sicilia. În dimineața zilei de joi, 9 mai, ne mai despărțeau încă 350 de mile de destinația noastră. Pentru început, să ne reamintim câteva din informațiile esențiale ale acestui voiaj de instrucție. Marșul de anul acesta va avea o durată de 94 de zile, 59 dintre ele pe mare, 35 de zile de escale în porturi; o să parcurgem aproape 8300 de mile marine, cu escale în 12 porturi din 9 țări. În Spania o să facem escală în trei orașe - Barcelona, Almeria și Cadiz, în Franța, în două porturi - Brest și Rouen, locul unde vom ajunge după ce vom naviga pe râul Sena aproximativ 120 de kilometri, escale în Germania la Hamburg, Marea Britanie, la Southampton, Portugalia, la Lisabona, Malta, la Valletta, în Turcia, la Istanbul și în Italia, în Sicilia, la Siracusa, portul unde ne aflăm acum. Vom participa la festivalul maritim Armada de Rouen, dar și la etapa de regată, la Haga, organizată de Sail Training International. Punctul terminus al marșului în nordul Europei este portul Hamburg, unde vom celebra, inclusiv la șantierul Blohm und Voss, recepția velierului nostru și apoi reeditarea exactă, cu toate escalele respective, a marșului de aducere în țară a N.Ș.Mircea de acum opt decenii. La bord se află 178 de suflete, printre care 56 de studenți ai Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, 32 de elevi ai Școlii Militare de Maiștri Militari de Marină „Amiral Ion Murgescu” și opt cadeți străini din Albania, Bulgaria, China și Ucraina care vor fi prezenți la bord, pe toată durata voiajului. Acestora li se vor adăuga încă opt cadeți străini, ambarcați pentru diferite perioade de timp la bord, din Franța, Portugalia, Polonia și Turcia.

Nici un marș de instrucție nu seamănă cu altul. În legătură cu tranzitarea Bosforului și Dardanelelor, merită subliniată o coincidență. Pe data de 6 mai 1939, N.Ș.Mircea ieșea din Bosfor și intra în Marea Neagră, venind de la Hamburg, și tot pe 6 mai, dar opt decenii mai târziu, în anul 2019, aceeași N.Ș.Mircea, mai bătrână cu 80 de ani, dar întinerită prin generațiile tinere de la bord, intra în Bosfor din Marea Neagră pentru a ajunge din nou la Hamburg, pentru a treia oară în istoria navei. Toată lumea de la bord este sănătoasă. A fost o perioadă de amarinizare pentru cadeți deoarece, chiar dacă au fost prezenți, o parte dintre ei, la bord cu două săptămâni înainte de plecare, abia acum iau contact cu adevărat cu viața pe mare, la bordul N.Ș.Mircea. Probabil, cea mai mare provocare pentru cadeți în aceste zile a fost somnul la hamac. Au trebuit să învețe primul nod marinăresc, cel de foarfecă, cu care se leagă hamacul. Tradiția somnului la hamac se respectă întocmai, fără excepții, hamacele întinzându-se noaptea pe trei sau patru nivele. Și la cazarma fetelor spațiul este ocupat aproape în totalitate.

 „Mă odihnesc bine în hamac deoarece zilele sunt destul de obositoare, iar noaptea dormim bine, în ciuda mării care, până acum, a fost destul de agitată”, ne-a spus studentul caporal Sabin Lazăr. La fel și studenta caporal Paula Roșu: „Pot să spun că m-am odihnit destul de bine, dar sunt și nopți în care nu putem să dormim foarte liniștite din cauza valurilor și a mării, în general. În arboradă încerc să dau tot ce pot deoarece vreau să prind un loc la vela rândunică, dar competiția e mare și mai sunt și alți colegi la fel de buni.”

Nici o fată nu a ”prins” un loc pe vergi mai sus de contragabier, adică primele trei vele de jos în sus, cu toate că, în anii trecuți au existat fete și la zburător sau rândunică.  „Pentru mine somnul la hamac a fost mai dificil în primele nopți deoarece am avut probleme cu saulele cu care se leagă hamacul la cele două capete dar, pe parcurs, am învățat cum să-l leg și m-am descurcat. În ceea ce privește arborada, am urcat până în crucetă, chiar dacă vremea nu a fost prietenoasă, dar suntem marinari și trebuie să ne descurcăm” a completat studentul caporal Ciprian Stan.

Unii dintre ei au experimentat deja simptomele răului de mare, deși pentru marinarii cu experiență marea a fost aproape bună. Au urcat până la crucetă și au fost repartizați pe cele două faruri, a se înțelege cele două catarge din prova ale navei, lucruri importante acum în primele zile ale marșului. De fapt, este principala activitate a cadeților la puntea centru unde își așteaptă rândul, răbdători, la un „tur de sart”, adică urcarea până la crucetă pe un bord și coborârea pe celălalt. Aici intervine maistrul militar clasa a II-a Marius Tomiță, șeful farului pupa care, împreună cu maistrul militar clasa a IV-a Nicu Chirilă, șeful farului prova, îi urmărește atent pe fiecare și notează într-un caiet semne numai de ei știute, în dreptul fiecărui nume. Le observă abilitățile, viteza, îndemânarea teama sau ezitările, la urcare sau coborâre. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult la bord. Veteranul nostru, contraamiralul (r) Mircea Caragea își amintește și acum, la 80 de ani distanță, numele ”maeștrilor” de marină care i-au învățat marinărie în 1939 și care îi ”împingeau” la urcarea în arboradă. La final, împreună cu aspirantul Laura Zburlea, ofițerul cu manevra velelor, stabilesc la desfășurarea pe vergi, locul fiecăruia. Nimeni nu este forțat să urce, primează siguranța la astfel de activități dar, vă asigur, că arborada are destule „etaje” și fiecare își va găsi locul.  De ce este importantă această evaluare și repartizare a cadeților în arboradă aflăm tot de la Tomiță, maistrul gabier: „Unii sunt mai temători, alții sunt mai curajoși și cu cât sunt vergile mai sus, avem nevoie de cadeți mai bine pregătiți, mai puternici. Nu forțăm pe nimeni să urce, respectăm protocoalele pentru urcarea în arboradă și normele de protecție a muncii. Este o serie bună, sunt foarte mulți tineri curajoși. Nu există o competiție între sexe; pe noi nu ne interesează dacă sunt fete sau băieți, ci felul în care se mișcă în arboradă și felul în care îi putem folosi la manevra velelor. Dar, sunt fete care se descurcă mai bine decât unii băieți, ceea ce ne bucură foarte mult.” Se muncește mult la bord dar, asta nu înseamnă că, în timpul pauzelor, nu poți surprinde momente de cochetărie feminină sau să ai surpriza să descoperi că unii dintre cadeți încă își ”rulează” țigările din tutun și foiță, probabil așa cum făceau și membrii echipajului de acum opt decenii.

Cadeții au făcut  deja primele brațări (este vorba de orientarea vergilor), stângace încă, se familiarizează cu serviciile și îndatoririle din carturi, deprind la cursuri în cazarma de sub punte primele noțiuni de navigație, află despre drumuri ale navei, derive, sau vânt. Și pentru că a venit vorba despre zeul Eol, la ieșirea din Dardanele Marea Egee ne-a întâmpinat, ca de obicei, cu vânt tare, chiar o aversă puternică dar scurtă de ploaie cu grindină cât bobul de mazăre, iar spre seară, și cu ploaie. Este aproape firesc, intram în a treia mare a voiajului și după Marea Neagră și Marea Marmara, momentul trebuia marcat într-un fel. La fel și primul sărbătorit la bord, studentul caporal Tudor Agheorghiesei care, pe 7 mai a împlinit 21 de ani, odată cu intrarea în Marea Egee.

„A fost o surpriză pentru mine să fiu felicitat în fața formației de comandantul navei, și aplaudat la front de tot echipajul. Chiar m-am emoționat, a fost foarte frumos. Am primit chiar și câteva mici cadouri de la cadeții chinezi, pentru că la bord eu sunt responsabilul lor”, ne-a spus studentul caporal Tudor Agheorghiesei. De altfel, cei doi chinezi din echipaj, cadeții Gu Luping și Gong Xiangkang s-au integrat cel mai bine dintre cadeții străini.

Vara e încă departe, vântul e rece, echipajul și cadeții încă folosesc scurtele și fesurile, chiar dacă în ultimele zile vremea s-a îndreptat și a devenit mai călduroasă pe măsură ce treceam prin Arhipeleagul grecesc, spre sud-vest, în drumul nostru spre Sicilia, pe ruta obișnuită de navigație prin strâmtorile Kafirea, apoi la nord de Kythira, prin Efalonisou, ajungând în Marea Ionică. Cadența vieții la bord s-a iuțit; cadeții au intrat în ritm, mecanismul echipajului și al navei funcționează, nu ceas, dar funcționează, și în scurt timp va deveni impecabil. Urcatul în arboradă alternează cu orele de studiu din cazarmă, locul unde cadeții studiază, mănâncă și dorm. Într-un bord, elevii învață noțiuni de practică marinărească iar în celălalt se întâmplă ca studenții să studieze regulamentul militar FN4 sau modul cum se completează jurnalul de bord sau de navigație. La pupa, căpitanul Flaviu Kmen și-a adunat în jur micul grup de învățăcei, viitori mecanici și electricieni, pe care îi instruiește zilnic, vorbindu-le de lucruri serioase precum linia axială, rotații pe minut, reductor, pompe de răcire și alți termeni tehnici, parcă pentru a nu îi sfida pe cei care la puntea centru ridică velele cu cabestanul pe vergi. Chiar dacă de aproape o săptămână sunetul motorului a răsunat zi și noapte, continuă învergarea navei care este o operațiune laborioasă și presupune mult efort din partea membrilor echipajului. Până în primul port, avem învergate toate velele triunghiulare, cele patru focuri ale bompresului și cele șase straiuri ale arborelui mare și artimonului (catargul din pupa al navei) și chiar vela mare, gabierul și contragabierul. Nu e puțin lucru. La verfavorul gabierului tribord îl vezi pe maistrul militar clasa a II-a Marian Vârlan, într-o poziție acrobatică, trăgând de colțul velei, iar în partea opusă, la verfavorul gabierului babord, îl zărim contorsionat, între vergă și țapapie, pe caporalul clasa a III-a Andrei Ionuț Teme. Imaginea spune totul despre noțiunea de echipaj aici, la N.Ș.Mircea. Asta ca să nu mai amintesc de lucrările de mentenanță care, la velierul nostru, nu încetează deloc pe parcursul voiajului, iar acesta este prețul plătit de echipaj pentru aspectul marinăresc impecabil al navei. O recunoaște și ofițerul secund de pe N.Ș.Mircea, căpitanul Florin A

Comunicat de presă

BackShare:   

Loading data ...