Menu
Statul Major al Forțelor Navale
14 iulie 2019
Telefon: 0744 359 518

Lisabona, escală lusitană de tradiție

Capitala Portugaliei este o escală de tradiție în marșurile de instrucție ale N.Ș.Mircea prin poziționarea la Oceanul Atlantic aproape la jumătatea distanței de la ieșirea din Marea Mediterană prin Strâmtoarea Gibraltar spre coasta vestică a Europei și mai ales a Franței. Așadar este lesne de înțeles de ce revenim relativ des în orașul de pe malurile fluviului Tejo, prima dată chiar în voiajul de aducere în țară a N.Ș.Mircea din 1939 iar ultima dată în marșul de instrucție din 2017 care a purtat velierul nostru până în îndepărtata Finlanda. Am intrat pe râul Tejo în dimineața zilei de vineri, 12 iulie, și am acostat tot la cheul Rocha Conda Dobidos, la terminalul de pasageri, ca și în urmă cu doi ani. În prova navei este impunătorul pod peste fluviu care poartă numele de 25 aprilie (data Revoluției garoafelor din 1974 când a luat sfârșit regimul autoritar militar care a condus Portugalia zeci de ani, înainte se numea Podul lui Salazar fiind construit în 1966) iar din babord ne privește din ceața dimineții de la înălțimea de 110 metri gigantica statuie Cristo Rei de pe celălalt mal al fluviului. Ne-au întâmpinat pe cheu ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României în Portugalia, doamna Ioana Bivolaru, o mai veche cunoștință a navei și echipajului de la escala din 2017 și colonelul dr. Marian Voicu, atașatul apărării și programul oficial, destul de încărcat și concentrat în cea mai mare parte în prima zi a început să se deruleze. Doamna ambasador a vizitat din nou nava, a discutat cu membrii echipajului mai vechi sau mai noi, cu cadeții bordului și s-a adresat întregului personal adunat la puntea centru: ”Este o onoare pentru noi să vă spunem bine ați venit din nou la Lisabona. Este un moment special și pentru noi și pentru dumneavoastră. Cred că astăzi este vorba despre mândrie, despre bucurie și recunoștință. Îmi aduc aminte cu bucurie și mândrie de ultima noastră întâlnire de acum doi ani, în august 2017 și cred că ne-am îndeplinit misiunea noastră. Un ambasador al României salută în acest moment cel mai longeviv ambasador al României pe ape, N.Ș.Mircea. Este un moment special pentru dumneavoastră, 80 de ani în serviciul Forțelor Navale Române, și pentru noi este de asemenea un moment deosebitt pentru că suntem la capătul a trei ani foarte importanți pentru România și Portugalia pentru că în acest interval am celebrat împreună 100 de ani de relații bilaterale - și vă mulțumesc că ați fost alături de noi, a fost un exercițiu admirabil de diplomație navală - a urmat anul celebrării Marii Uniri și ne reîntâlnim în acest moment aniversar și pentru dumneavoastră dar și pentru noi deoarece tocmai am încheiat cu succes primul mandat al României la președenția Consiliului Uniunii Europene. Felicitări din nou, este un exercițiu remarcabil de diplomație navală ceea ce faceți dumneavoastră și reprezentați excelent, cu onoare, România.”

Prima vizită de curtoazie o facem începând cu ora 10 la Baza Navală din Lisabona de pe celălalt mal al fluviului Tejo, singura bază navală de altfel a Forțelor Navale portugheze unde sunt concentrate toate structurile și navele, inclusiv submarinele și Academia Navală. Aici suntem primiți de comandorul Valense Timoco, comandantul bazei. Din partea navei sunt prezenți comandorii Gabriel Moise, comandantul marșului, Mircea Tîrhoacă, comandantul navei și Gabriel Duță, șeful practicii de la bord iar atmosfera este cordială. La ora 11 suntem deja în Piața Municipală la primăria Lisabonei întâmpinați de ambasadorul Antonio Santana Carlos, consilierul diplomatic al primarului Fernando Medina, în decorul clasic al vechii clădiri în somptuoasa Sală a Nobililor de la balconul căreia a fost proclamată republica portugheză în anul 1910.

Urmează prânzul oferit la bordul N.Ș.Mircea și care reunește în salonul navei prieteni din marina portugheză alături de doamna ambasador și atașatul apărării. Să amintim pe contraamiralul Mario Simoes Marques, comandantul Academiei Navale Portugheze, comandorul Fernando Domingos Vaz, șeful secției legături externe din Statul Major al Forțelor Navale portugheze dar și comandorul Antonio Mauricio Camilo, comandantul navei școală Sagres, soră a velierului nostru. Ultimul invitat este de mare interes pentru noi deoarece velierul Sagres – în prezent în șantier pentru revizii și reparații aici în Lisabona – urmează să plece în luna ianuarie a anului viitor în circumnavigație în jurul lumii iar în perspectiva propriului nostru voiaj în jurul lumii din 2021 orice informație este utilă.

Începând cu ora 14 evenimentele se precipită și se desfășoară simultan. Astfel 40 dintre cadeții noștri vizitează Academia Navală a Forțelor Navale Portugheze și una dintre fregate în timp ce comanda navei și a marșului împreună cu doamna ambasador Ioana Bivolaru și un detașament de studenți depun o coroană de flori la Mosteiro dos Jeronimos (Mânăstirea Ieronimilor) la mormântul lui Vasco da Gama (inițial trebuia să se desfășoare la Monumentul Descoperitorilor dar a fost mutată aici, locație rezervată protocolului de nivel înalt, chiar și președintele României a depus o coroană la ultima vizită în Portugalia) într-o ceremonie impresionantă bine pusă în scenă de gazdele noastre portugheze. Este un remember al escalei din 1939, derulată între 15 și 18 aprilie pentru că și atunci echipajul navei și comandantul desfășurau un ceremonial similar, urmat de defilarea detașamentelor la Monumentul Eroilor din Lisabona. În prezent relațiile dintre cele două țări și marine sunt excelente dar lucrurile nu au stat întotdeauna așa. Doar ca o notă de subsol sau detaliu istoric - în 1965 când N.Ș.Mircea, aflată la remorcă în drum spre Hamburg la șantierul Blohm&Voss făcea escală aici la Lisabona timp de două săptămâni, la ancoră, în așteptarea timpului favorabil pentru continuarea marșului, echipajului i s-a interzis să coboare de pe navă, mai mult, tot timpul s-a aflat la bord un polițist portughez cu o atitudine ostilă. Atunci Portugalia, ca și România, se afla sub un regim dictatorial, se întâmpla în timpul Războiului Rece și a existenței blocurilor militare opuse, Tratatul de la Varșovia pentru țările comuniste, respectiv NATO, așa că lucrurile se pot explica. Din fericire în prezent facem parte din aceeași alianță iar deschiderea și colaborarea sunt la un nivel extraordinar. Despre recepția oferită de ambasadă la bord în seara primei zile nu putem decât să spunem că s-a ridicat la nivelul celorlalte organizate la navă pe timpul acestui marș de instrucție, cu numeroși ambasadori, atașați militari, ofițeri și amirali portughezi, membri ai comunității românești care au onorat invitația.

În a doua zi am avut oportunitatea să vizităm și nava școală Sagres în șantierul naval Rocha, care se afla de partea cealaltă a cheului, aflată în doc uscat pentru revizii și reparații și lucrări de doc (sablare, vopsire, etc.), mai ales la compartimentul mașini și linia axială. Sagres a intrat în șantier în luna martie și probabil îl va părăsi în luna septembrie sau chiar mai târziu (mai sunt multe lucrări de efectuat). Am fost curioși să vedem deosebirile dintre cele două nave, compartimentarea interioară diferită și sunt multe de spus, spațiul nu ne permite, de la numărul redus de cadeți de la bord, maxim 60, noi avem 100, până la tunurile de calibrul 40 de milimetri din prova utilizate pentru ceremonii. Să precizăm acum doar că nava urmează să plece în cea de a patra circumnavigațiune din istoria sa portugheză în luna ianuarie a anului viitor cu durata de un an și escale în 24 de porturi. Cadeții vor fi ambarcați doar pentru o perioadă de trei luni, până la Tokyo, iar nava va mai înregistra o premieră, va naviga pe mare pentru o etapă de 31 de zile fără escală. Iată că în acest marș istoric am reușit să ne întâlnim cu două din navele surori, chiar dacă ultima este în șantier, ceea ce se întâmplă destul de rar.

Aproape în același timp cu noi s-a aflat în escală la Lisabona și velierul școală italian Amerigo Vespucci, între 10 și 14 iulie. Fiind vechi cunoștințe, comandantul navei, comandorul Mircea Tîrhoacă, nu a ratat momentul și după un model ”patentat” la Scheveningen cu cei de pe USCGC Eagle, a invitat cadeții italieni la masa de seară cu studenții Academiei Navale Mircea cel Bătrân. Așa că am asistat din nou la scenele cunoscute ale interacțiunii cadeților din mai multe țări, de data aceasta la o intensitate mai ridicată având în vedere temperamentul oaspeților și originile noastre latine comune. Cum a fost aflăm de la studentul caporal Bogdan Andrei Drimuș: ”Cina cu cadeții italieni de pe Amerigo Vespucci a decurs foarte bine, atmosfera din cazarmă a fost una foarte deschisă. Eu am considerat că s-au simțit oarecum ca acasă, adică nu au avut rețineri să ne întrebe despre modul în care dormim, cum ne desfășurăm activitățile, ce materii studiem la Academia Navală. Așa am ajuns să ne cunoaștem, și noi și ei dormim în hamace spre deosebire de celelalte nave școală. Noi încă practicăm acea marinărie veche, acel mod mai bărbătesc de a face cadeția, adică nu să dormi în puf ci așa cum se dormea odată. Au fost fascinați de comanda navei datorită echipamentelor noi, inclusiv de camera video 360 de grade pe care o folosim pentru a vedea țintele navale. Eu zic că ne asemănăm foarte mult, avem multe lucruri în comun: urcarea în arboradă, desfășurarea și strângerea velelor, somnul la hamac și faptul că suntem foarte deschiși unii cu alții. Pe anumite teme chiar ne amuzam pentru că unele sarcini de îndeplinit pe navele noastre sunt aproape identice: de exemplu și ei înainte de intrarea în fiecare port bricuiesc puntea doar că ei o fac într-un mod mult mai ”insistent”. S-au plâns de faptul că au foarte mult de muncă și multe servicii de executat la bord dar asta probabil și pentru faptul că sunt în anul I când totul pare mai greu.”

Nu a existat foarte mult timp liber pentru vizitarea pe îndelete a orașului, este adevărat că mulți dintre noi nu eram la prima vizită aici, mai ales că în cea de a doua și a treia zi au fost organizate și excursii la Cabo da Roca, Cascais și Sintra. Aici au debarcat cei doi cadeți portughezi ambarcați la Hamburg, Ricardo Chaves și Francisco Marques dar au urcat la bord alți doi, Martin Fedorchuk și Joao Saousa. De asemenea a venit și cadetul francez, ultimul pe lista cadeților din spectrul internațional, pe care l-am cunoscut deja la Brest, este vorba de Benjamin Mulkowesci, acum sunt în curs de amarinizare și cunoaștere a navei. Cu toții vor debarca la Constanța, după finalizarea marșului de instrucție. Am părăsit Lisabona în dimineața zilei de 15 iulie și după trecerea din nou prin Strâmtoarea Gibraltar acum navigăm în Marea Mediterană în drum spre penultima noastră escală, este vorba de La Valetta în Malta unde urmează să intrăm pe data de 24 iulie.

Text și foto: Bogdan Dinu

Comunicat de presă

BackShare:   

Loading data ...