Arc peste timp. Legătură spirituală între distrugătoarele și fregatele românești

În contextul aniversării a 90 de ani de la intrarea în serviciul Forţelor Navale române a distrugătoarelor tip R, „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria”, sâmbătă 12 septembrie, au fost comemoraţi, la Iași, doi iluştri marinari militari, comandorii Mircea Păun şi Dumitru Ciobanu, ce au contribuit din plin la renumele celor două distrugătoare în Al Doilea Război Mondial. Din partea Statului Major al Forţelor Navale, au fost prezenţi dr. Mariana Păvăloiu, un neobosit istoric naval ce a scos la lumină carierele multor marinari militari și faptele de vitejie ale acestora din timpul celei de a doua conflagrații mondiale, precum şi aspirantul Constantin Zvâncă, şef de promoţie în anul 2020 al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” şi membru în actualul echipaj al fregatei „Regina Maria”.

La Cimitirul Eternitatea, a fost onorat comandorul Mircea Păun, de la a cărei naştere s-au împlinit 100 de ani. S-a născut la Iași, a iubit marea și a urmat cursurile Şcolii Navale de la Constanţa, specialitatea navigaţie. În anul 1941, a fost avansat la gradul de aspirant. A fost membru al echipajului distrugătorului „Regina Maria”, cu care a executat peste 50 de misiuni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, până în anul 1943. A fost trimis în Germania, la specializare pentru submarine. A revenit în ţară şi a făcut parte din echipajul submarinului „Marsuinul”, construit la Galaţi, după un proiect german, cu care a executat misiuni în Marea Neagră. După septembrie 1944, a fost trimis la Flotila de Dragaj de la Dunăre, unde, până în anul 1949, a executat misiuni periculoase de distrugere a minelor de pe fluviu. A fost îndepărtat dintre cadrele active al armatei şi s-a retras la Iași, unde a urmat avocatura. După anul 1990, a revenit alături de marinarii militari în diferite acţiuni, până la sfârşitul vieţii. În anul 2005, a fost prezent în portul militar Constanța, la sosirea în ţară a fregatei „Regina Maria”, ducând astfel mai departe tradiţia distrugătorului cu acelaşi nume pe care a luptat. A rămas legat de Forţele Navale Române până în 2007, când a trecut la cele veşnice. A lăsat în urmă o amintire luminoasă, atât în familia sa, cât şi pentru generațiile următoare de marinari.

La Cimitirul Mânăstirii Copou, a fost pomenit comandorul Dumitru Ciobanu. S-a născut la Buzău, a fost fiu de erou căzut la datorie în Al Doilea Război Balcanic. Rămas orfan, s-a retras cu mama şi fratele său în satul Hangu, judeţul Neamţ. A crescut lângă plutaşii de pe Bistriţa, unde a aflat de marina militară de la un consătean, fapt ce l-a motivat să se înscrie la Şcoala de Maiştri Militari de Marină de la Galaţi, unde a fost admis. În vacanţe, muncea şi îi plăcea tâmplăria. A terminat şcoala şi a dat dovadă de mare implicare în tot ceea ce înseamnă meserie. În anul 1928, ca submaistru, a fost trimis în Italia, în cadrul comisiei de supraveghere a construirii celor două distrugătoare tip R. În anul 1930, a fost prezent la botezul celor două bastimente. Astfel, plutaşul a crescut și a ajuns să se instruiască pe distrugător. A revenit în ţară şi a absolvit Şcoala Navală în anul 1935, unde a obținut specialitatea de mecanic. În război, a luptat pe ambele distrugătoare, apoi a fost trecut la Flotila Fluvială. În anul 1944, a fost luat prizonier odată cu navele şi a fost închis trei ani într-un lagăr, aproape de Siberia. A revenit în ţară şi a devenit profesor la Şcoala Navală. În anul 1948, s-a întors în comuna Hangu din județul Neamț, unde a devenit directorul şcolii din localitate. În anul 1953, ca urmarea a construirii barajului de la Bicaz, casa i-a fost înghiţită de ape şi s-a mutat la Iași, unde a trăit până la sfârșitul zilelor sale, în anul 1979. A fost un om muncitor, care s-a implicat foarte mult în tot ceea ce făcea, spunând adesea că „dacă nu mai pot munci, nu mai pot trăi”. A iubit nespus de mult marea şi marina militară, pe care le-a păstrat în suflet până la moarte.

Text şi foto: plutonier-adjutant Lucian Irimia

BackShare: