„Marea nu are nici înţeles, nici milă”
Anton Cehov

Vigo, 13 iunie

Atlanticul ca un „Mountain Rousse”

La finalul corespondenţei trimisă din Gibraltar, afirmam că speram ca Atlanticul să fie prietenos şi în următoarele zile, să nu ne dea motive să cădem din hamac sau să alergăm după farfuriile de mâncare pe masă.
Nu s-a întâmplat aşa şi după numai o zi de la trecerea prin Gibraltar, hula ne-a dat bătăi de cap şi mai mult de două zile am mers aproape numai pe drum de capă, Mircea înclinându-se serios în borduri şi sărind pe valuri ca la un veritabil rodeo. Combinat cu un vânt din sector prova cu viteză de 16-24 Nd, valul de hulă a făcut ca viteza de deplasare a navei să fie una foarte mică, iar totul pe navă să fie în mişcare, de la hamac, la echerele de navigaţie, la obiectele de pe mese, iar simpla deplasare de pe navă a devenit o veritabilă încercare de a ne menţine echilibrul. După 24 de ore în care am simţit Atlanticul ca pe un veritabil Mountain Rousse, ne-am mai obişnuit cu mişcarea şi ne-am limitat activităţile pe punţi, cadeţii desfăşurând cursurile în cazărmi, executând serviciile, asiguraţi cu centurile de siguranţă şi... am alergat după farfuriile de mâncare pe masă.
Totul e bine când se termină cu bine şi, luni, după prânz, am acostat în Vigo, a doua escală a navei din acest marş de instrucţie. Despre escala navei aici şi vizita cadeţilor la Escuela Naval Militar din Marin - Pontevedra, în corespondenţa viitoare.
„Marea taină a existenţei nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti.”, Feodor Dostoievski.
Până la următoarea corespondenţă, de la bordul lui Mircea vă transmitem dragoste, speranţă şi încredere!