„Dacă nu înveţi cât eşti tânăr, îţi vei petrece restul zilelor plângându-te de eşecuri.”
Proverb chinezesc

La bienvenida a Escuela Naval Militar din Marin – Pontevedra

Cu aceste cuvinte ne-a întâmpinat comandorul Jose Maria Nunez Torrente, comandantul (rector) Escuela Naval Militar din Marin - Pontevedra, marţi, 13 iunie, la şcoala navală spaniolă. În singura zi ploioasă de care am avut parte, aici, la Vigo; poate ca un preambul al perioadei care se anunţa în Den Helder, şi, mai apoi, la Tall Ships Regatta 2017, 50 de cadeţi şi instructori, sub comanda căpitan-comandorului George Tudor de la Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, au efectuat o vizită la Escuela Naval Militar din Marin - Pontevedra.
Din păcate, studenţii spanioli erau plecaţi în stagiile de practică – o lună obligatorie în fiecare an de studiu –, astfel încât exersarea cunoştinţelor de limbă spaniolă ale cadeţilor români a rămas în aşteptare pentru Den Helder, unde la festivalul nautic va participa şi velierul şcoală al Escuela Naval Militar din Marin – Pontevedra, Juan Sebastian de Elcano. Prezentarea Școlii Navale, a simulatorului integrat de navigaţie – similar cu cel existent la academia navală din Constanţa –, şi a facilităţilor pe care le au cadeţii spanioli pe toată durata pregătirii acestora, au fost elemente de interes pentru studenţii şi elevii români.
„Orice prost ştie. Scopul este să înţelegi.”, Albert Einstein. Tradiţia, locaţia instituţiei – pe malul unui superb golf, cu o deschidere generoasă la apă – şi arhitectura clădirilor instituţiei permit desfăşurarea atât a procesului de învăţământ, cât şi activităţilor practice de instrucţie marinărească. Cu navele şcoală aflate la doar câţiva metri de facilităţile de învăţământ, accentul la academia spaniolă se pune pe pregătirea viitorilor ofieţeri de marină, care să se poată integra foarte uşor în echipajele navelor, să înţeleagă ceea ce se întâmplă acolo şi să poată fi marinarii moderni ai secolului al XXI-lea. Ne-a atras atenţia, printre altele, platoul acoperit temporar pentru activităţi, unde participanţii să nu stea în ploaie, şi catargul de velier instalat în mijlocul instituţiei, cu scări de acces similare celor din arborada unui velier şi care permit desfăşurarea şi antrenarea studenţilor în urcatul în arboradă, până să ajungă să facă stagiul de practică pe velierul Juan Sebastian de Elcano. Lipsa unor elemente adiacente pregătirii studenţilor (gen, activităţi administrative) face ca programul zilnic de învăţământ să fie mai flexibil, fără a face însă rabat de la calitate, fapt evidenţiat prin prisma unui studiu obligatoriu pentru cei cu rezultate mai puţin bune. Evident, tradiţia şi istoria acestei instituţii de învăţământ o face deosebită şi face ca lucrurile din exterior să pară mai simple; poate că nu vom putea adapta învăţământul militar de marină foarte repede la ceea ce studenţii şi elevii români au văzut aici, dar putem încerca să aducem pas cu pas elemente care să facă mai uşoară trecerea studenţilor de la statutul de student la cel de ofiţer de marină, înţelegând şi cultivându-le printre altele şi spiritul marinăresc.
Două zile ale NS Mircea în portul Vigo, cu mulţi vizitatori la bord, au antrenat cadeţii de la bordul NS Mircea în ceea ce presupune prezentarea navei, ghidajul vizitatorilor pe punţile şi istoria velierului românesc şi exersarea cunoştinţelor de limbă engleză.
Ne pregătim să lăsăm în urmă şi amintirile de pe meleagurile spaniole şi să ne îndreptăm către Den Helder, unde ne aşteaptă multe activităţi concentrate în cadrul Sail Den Helder 2017 şi a celei de-a 60-a aniversare a Zilei Marinei Regale Olandeze. Avem de trecut prin Biscaya – care deja se anunţă agitată – drept pentru care ne pregătim să ne amarăm lucrurile şi să încercăm, din nou, să ne păstrăm echilibrul pe punţile lui Mircea.
Da, viaţa la bordul NS Mircea nu este simplă, dar dacă reuşim să găsim părţile frumoase ale unei zile aici, poate trecem mai uşor peste răul de mare, dorul de cei dragi, supărările inerente în orice colectiv, sectoarele, ora de deşteptare şi toate aceste elemente care ne complică uneori existenţa aici.
Un prieten adevărat te prinde de mână şi îţi atinge inima.”, Gabriel Garcia Marquez.
Cu speranţa că vom avea curaj să deschidem ochii şi să vedem prietenul pe care îl avem poate mai aproape de noi decât am vrea sau am putea să credem, până la următoarea corespondenţă, de la bordul lui Mircea vă transmitem dragoste, speranţă şi încredere!