„Bucură-te de lucrurile mărunte. Într-o bună zi s-ar putea să priveşti înapoi şi să descoperi că erau cele mai importante lucruri.”
Robert Brault

16 iulie 2017, Kotka, Finlanda

„Căldura” finlandeză

Mottoul ales pentru corespondenţa de astăzi este definitoriu pentru modul în care locuitorii din Kotka şi foarte mulţi turişti care s-au implicat şi au participat la activităţile derulate în cadrul Tall Ships Races 2017.
Am scris odată că în general ne plac comparaţiile, între diferite elemente pentru că ne dau imaginea unei stări de fapt, a unor situaţii sau a profesionalismului şi valorii unor oameni. Astfel, dacă activităţile de la Halmstad le-am comparat cu cele derulate la SAIL Den Hender 2017, balanţa înclinând fără rezerve către escala olandeză, de această dată, activităţile organizate la Kotka au fost de departe mai interesante şi mai antrenante decât cele din Halmstad.
Derulate sub egida împlinirii în acest an, a 100 de ani de la declararea independenţei Finlandei, activitivităţile din Kotka au fost numeroase, dinamice şi parcă tot oraşul a fost cuprins de febra evenimentului. Micul orăşel din cel mai estic golf din Marea Baltică, traversat de râul Kymi, a fost gazda activităţilor derulate în cadrul Tall Ships Regatta 2017, după o pauză de 10 ani; iar, spre bucuria autorităţilor locale, Kotka va reprezenta în următorul deceniu un port important pentru activităţile organizate de Sail Training International.
Kotka este însă şi cel mai nordic port din Europa unde a ajuns NS Mircea în marşurile sale de instrucţie şi reprezentare.
După o ploaie torenţială şi rece, tot oraşul s-a mobilizat şi a participat la parada organizată în cadrul Festivalului Maritim; astfel, unii au defilat – arătând diversitatea de profesii, asociaţii şi obiceiuri din Kotka, iar ceilalţi au umplut bulevardul central şi au urmărit parada.
Aceeaşi mulţi locuitori i-au aplaudat pe cadeţii de pe Mircea, la parada echipajelor, care au traversat tot oraşul şi au avut ca punct de final stadionul Arto Tolsa. Chiar dacă n-au câştigat premiul pentru cea mai frumoasă prezenţă la paradă, cadeţii de pe Mircea au arătat sentimentul de mândrie că reprezintă România, iar scandările „Mircea”, „România” şi „Finland” au fost aplaudate de locuitori.
La Kotka, Mircea a fost din păcate, singurul ambasador al României şi s-a descurcat mai mult decât onorabil, ţinând cont de aprecierile formulate de vizitatori şi de faptul că mulţi dintre ei s-au oprit pe banca din faţa bricului, să-l admire.
Dincolo de reprizele de ploaie din primele zile ale escalei, a fost cald la Kotka (maxim 23-24 grade, dar e ceva peste medie aici, în ţara lui Moş Crăciun), o căldură care parcă s-a transferat şi de la locuitorii oraşului la echipajele participante.
Echipajul NS Mircea s-a internaţionalizat şi aici prin sosirea cadeţilor polonezi, astfel că acum avem la bord alături de cadeţii români, cadeţi din Bulgaria, China, Polonia şi un student al Facultăţii de Comunicare publică şi interculturală în domeniul securităţii şi apărării din cadrul Universităţii Naţionale de Apărare, aflat în stagiu de practică.
Într-o discuţie interesantă, cineva spunea frumos că nu-ţi trebuie mult să fii fericit. Iar ceea ce am văzut la Kotka – un oraş în care am fost, recunosc, sceptic că se pot întâmpla lucruri frumoase – înseamnă în definitiv viaţa simplă şi frumoasă, aşa cum ar trebui să fim în măsură să vrem să ne-o facem fiecare dintre noi. Și poate nici nu trebuie să aşteptăm un moment special din viaţa noastră pentru a fi fericiţi.
Mircea se pregăteşte să dea mola parâmelor care l-au legat de această parte de Finlandă şi să ia drum spre alt port finlandez – mai obişnuit cu regatele organizate de Sail Training International – Turku. Urmează acum parada navală de-a lungul coastei şi apoi patru zile, în Cruise-In Company, în care vom fi cam singuri pe mare, deoarece la recomandarea organizatorilor, cvasitotalitatea velierelor vor face o escală de 2 zile fie la Tallin în Estonia, la Festivalul Maritim, fie la Hanko, Kasnäs sau Nagu-Nauvo, pe malul Finlandei. Cultura marinărească este şi aici la ea acasă şi fiecare oraş-port se bucură de prezenţa velierelor.
„Un prieten este cineva care te cunoaşte aşa cum eşti, înţelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit şi te lasă să creşti în continuare.” William Shakespeare.
Poate că uitându-ne la calmul afişat de finlandezi, la felul în care par a valoriza lucrurile simple, vom avea înţelepciunea să vedem dincolo de lucrurile care par importante şi nu sunt decât fire de nisip într-un deşert, vom avea curajul să renunţăm la măşti – pentru că spunea Tudor Muşatescu că „în viaţă, joacă teatru numai cei care n-au niciun rol” şi că vom redescoperi ce înseamnă încrederea şi ne vom (re)găsi prietenii pe bric.
Despre aventurile cadeţilor de la bordul legendarului velier românesc, în corespondenţa viitoare. Până atunci, de la bordul lui Mircea vă transmitem ca de obicei, dragoste, speranţă şi încredere!