"Adevărata iubire începe de acolo de unde tu nu mai aștepti nimic în schimb."
Antoine de Saint-Exupery

Valorizându-ne departe de România

De Ziua Imnului Național, sâmbătă 29 iulie, Nava Școală Mircea a părăsit Portul Gdynia din Polonia, îndreptându-se spre Wilhemshaven, o nouă etapă din acest marș de instrucție; nu am dat însă mola până nu am cântat Imnul Național și am împărtășit bucuria momentului cu cei de acasă.
Până vom ajunge în Germania, ne așteaptă încă trei zile pe mare, timp în care vom continua instrucția marinărească, se va desfășura colocviul de practică al elevilor de Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale "Amiral Ion Murgescu", vom pregăti nava pentru escală și, nu în ultimul rând, vom căuta aștri pentru a ne termina fișele de navigație. Începem să coborâm spre casă și acest lucru ne dă o doză mare de încredere și bucurie.
Conștienți de valoarea însemnelor naționale – și aici aș include imnul, drapelul național, stema și sigiliul – pentru identitatea noastră națională, acasă la noi, ne ferim parcă să ne clamăm patriotismul, ne ascundem parcă rușinați de ceea ce ar spune vecinul dacă am scoate pe fereastră un drapel fie și numai de Ziua Națională, sau dacă ne-ar zări murmurând imnul național, fie și numai când urmărim un meci de fotbal. Cu totul altfel însă simțim și ne raportăm la aceste însemne naționale când suntem departe de România; iar în escalele NS Mircea, acest atașament la România – chiar la acea Românie în care suntem dezamagiți de multe ori de diferite probleme, sau în care unele lucruri sunt departe de firescul observat în străinătate, chiar dacă locuim în țările unde Mircea face escale sau am ajuns acolo doar prin prisma marșului de instrucție – este mult mai puternic. Am observat bucuria românilor când au văzut pavilionul românesc arborat la catargul legendarului velier românesc, i-am vazut vibrând la imn și la cântecele populare românești – și atunci e firesc să ne întrebăm retoric... de ce trebuie să mergem atât de departe de România pentru a ne bucura de România? De ce uităm sau ignorăm să vedem aceste lucruri și să le promovăm și atunci când sunt lângă noi?
Într-un interviu pe care îl veți putea urmări în perioada următoare pe site-ul Forțelor Navale, comandantul NS Mircea, comandorul Gabriel Moise, menționa că atât în Olanda cât și în Suedia și Finlanda, dincolo de mândria pe care a observat-o la românii care vizitau NS Mircea, a întâlnit multe nave construite în România (nave de luptă, remorchere sau chiar veliere de clasa A). Regretul pe care l-a exprimat se referea la faptul că a trebuit să parcurgem peste 5000 mile pentru a ne convinge de această realitate - știm să facem lucruri bune, știm să facem lucruri bine la noi acasă; și totuși noi nu vedem ceea ce străinii... apreciază. Poate că asemeni faptului că "e parcă un făcut să nu ne dăm seama de valoarea unor oameni decât după ce-i pierdem", ne trebuie uneori o privire de la distanță, să ne facă un pic mai atenți la noi.
Revenind la escala poloneză, am fi putut spune că este o escală tehnică, dacă Mircea n-ar fi primit la bord numeroși vizitatori. Singurul velier în activitate, prezent la Gdynia, NS Mircea a atras ca un magnet mii de locuitori ai orașului. Și asta, în pofida ploii care ne-a însoțit în două din cele trei zile staționare și a faptului că escala a fost făcută la miojlocul săptămânii; nimic nu i-a împiedicat însă pe polonezi să viziteze bricul si să-și imortalizeze bucuria pe punte.
"Ce este viața, dacă nu un șir de nebunii inspirate? Greutatea e să alegi pe cele demne de a fi făcute." - George Bernard Shaw. Când un copil de aproape doi ani cu cizme de cauciuc în picioare, a venit pe o ploaie sâcâitoare să viziteze bricul, când un alt băiețel de vârstă apropiată se plimba în picioarele goale pe puntea bricului, în singura zi însorită găsită la Gdynia, când un marinar din Constanța a venit împreună cu soția să viziteze nava, deși o văzuse de nenumărate ori în Portul Constanța, parcă toate greutățile din marș s-au estompat și realizezi o dată în plus, că NS Mircea reprezintă un punct de atracție în orice colț de lume ar ajunge și o navă de care România ar trebui să fie mândră, o navă pe care poate România va avea ambiția să o trimită într-un "ocol al pământului", în anul 2018, atunci când vom sărbători Marea Unire. De ce n-am copia de la finlandezi felul în care au subsumat toate activitățile omagiale din anul 2017 sub sigla "Finlanda 100"?
Activitățile oficiale din timpul escalei au cuprins întâlnirile comandantului navei cu autoritățile locale și comanda Academiei Navale; de asemenea, oficialii academiei s-au aflat la bordul navei, iar cadeții au putut vizita alături de Gdynia, orașele Gdnask și Sopot. Emoționante au fost vizitele la bordul navei, efectuate de cadeți ai Academiei Navale din Gdynia sau foști cadeți polonezi ajunși acum ofițeri, care au efectuat stagii de practică la bordul lui Mircea în timpul marșurilor din 2013, 2014 și 2016. Cu toții au avut numai cuvinte frumoase despre bric, deși își aminteau cu nostalgie și de dormitul în hamac și de carturile de navigație...
La Gdynia, la bordul Navei Școală Mircea s-au ambarcat instructorii germani (ofițeri, maiștri militari și gradați de pe Gorch Foch II), cei care ne vor însoți până în portul Constanța. Deja se lucrează intens la optimizarea programului de pregătire al cadeților nemți și la adaptarea acestuia la rigorile de pe Mircea, se analizează procedurile, se optimizează comenzile în limba engleză. 55 de cadeți germani se vor ambarca la bordul navei în portul Wilhemshaven, acolo unde va avea loc și instruirea lor inițială. Și tot în Wilhemshaven, elevii de la Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale "Amiral Ion Murgescu" se vor debarca și vor zbura, la propriu, spre casă. Vor fi iată două premiere pe pământ german – primul schimb de echipaj efectuat la bordul lui NS Mircea și pe de altă parte, primii marinari militari străini (chiar dacă sunt cadeți acum, deci viitorii ofițeri germani) pe care Forțele Navale Române îi vor pregăti. Iar când există însă detractori ai calității învățământului militar de marină românesc (da, poate ar fi de discutat elemente despre profilul absolventului raportat la cerințele din Flotă, dar este un alt subiect), faptul că Marina Germană își va instrui cadeții la bordul velierului românesc, ar trebui să reprezinte un element de mândrie. Cum va fi oare peste câțiva ani când în misiunile pe care navele românești le vor desfășura pe mările și oceanele lumii, vor acționa alături de navele germane, iar cadeții români aflați acum la bordul lui Mircea se vor întâlni cu colegii lor germani, cu care au împărțit aceleași bucurii și greutăți pe bric?
Comandantul NS Mircea, comandorul Gabriel Moise, spunea că are emoții privind această premieră, vizând instruirea cadeților străini la bord, dar că are încredere în echipaj; o navă și un echipaj (incluzându-i aici și pe studenții români, builgari, chinezi și polonezi aflați acum la bord) care trebuie să demonstreze că se poate, că avem un învățământ militar de marină la standarde înalte și că orice academie navală din lume va putea lua în considerare posibilitatea instruirii cadeților lor la bordul Navei Școală Mircea. Cum vor fi activitățile desfășurate în comun de cadeții români cu cei germani, veți afla în corespondențele următoare.
"Un prieten adevărat ți se destăinuie liber, dă sfaturi juste, te asistă și iți oferă sprijin, ia totul cu răbdare, te apără cu mult curaj și continuă prietenia fără să se schimbe." (William Penn)
Cu speranța că nu vom uita cât de importanți sunt prietenii adevărați în viața noastră și, dacă nu îi avem, să avem curajul să îi găsim. Până la următoarea corespondență, de la bordul lui Mircea vă transmitem dragoste, speranță și încredere!