"Dacă vrei să construiești un vas, nu bate oamenii la cap să strângă lemn, nu le trasa sarcini și nu le da de muncă ci, mai curând, vorbește-le despre imensitatea nesfârșită a mării"
Antoine de Saint-Exupery

Sufletul german al lui Mircea

Într-un miniinterviu realizat în Turku, comandantul velierului Shabab Oman II, construit în 2014 la Galați, ne spunea că își dorește să poată ajunge cu nava în Constanța, pentru că "sufletul" acesteia se află în România. Poate așa se întâmplă și cu NS Mircea, o navă cu o inimă mare simțind și vibrând românește, și cu suflet aflat poate aici în Germania, la Hamburg (locul unde a fost construit) la aproximativ 3h de mers de Wilmhelshaven, portul de staționare pentru încă două zile.
După două zile de acomodare la bordul navei, cadeții germani au intrat în programul intensiv de pregătire pentru cunoașterea navei și a rolurilor pe care le au la întinderea și strângerea velelor și la brațări. Deja ieri, au fost desfășurate primele antrenamente comune de brațare între cadeții români și germani și au primit aprecieri. Comenzile în limba română sunt dublate în limba engleză, astfel încât în prima parte a zilei freamătul și zgomotul de la bord te fac să te întrebi pe ce navă ești. Iar în momentele de relaxare, nedumerirea crește și mai mult deoarece cadeții germani se împrăștie pur și simplu pe toate punțile și cu greu găsești o zonă unde să auzi românește. Vă puteți închipui cadeți germani, cu arme românești, făcând parte din garda de onoare care ridică pavilionul navei? Se întâmplă deja și acest lucru la bordul lui Mircea, deoarece toți cadeții participă la servicii și la toate rolurile navei, iar prieteniile încep să depășească barierele inerente oricărui început. Vizual, va fi interesantă o
zi în care alături de cadeții germani să participe la ridicarea pavilionului și ceilalți cadeți străini de la bord, pentru că nu trebuie să uităm că dincolo de cadeții germani se află la bord cadeți din Bulgaria, China și Polonia.
"Nu îți petrece timpul cu cineva care nu e dispus să și-l petreacă cu tine", scria Gabriel Garcia Marquez, iar cadeții români încep să-și împartă timpul cu cei germani, pentru a-i ajuta să înțeleagă mai bine nava și să se integreze mai ușor în program.
Marți, 8 august, a fost o zi specială pentru o parte din echipajul navei, care a avut ocazia să vadă nava soră a lui Mircea, Gorch Foch II, în docul Șantierului Naval din Bremenhaven. Intrată într-un proces de reparație capitală, Gorch Foch II este greu de recunoscut de cei care n-au văzut-o în serviciu. A fost însă interesant pentru echipa de pe Mircea să descopere dedesubturile – la propriu și la figurat – velierului german, să se plimbe pe punți și compartimente, să raporteze totul la ceea ce este pe Mircea și parcă să evite să se lasă pradă nostalgiei de a-și dori o reparație amplă a acesteia.
Velierele au o viață interesantă, trepidantă, cu multe povești născute la bord și parcă o viață deosebită de ceea ce vedem la navele militare. Poate și de asta Marina Germană a ales să refacă Gorch Foch II în pofida costurilor ridicate – pentru păstrarea tradiției - și să nu renuțe la aceasta construind alt velier. Nu este simplu să întreții un velier de clasa A, dar uitându-ne la statele care au asemenea veliere ca neve școală pentru instituțiile lor de învățământ de marină, ne dăm seama că este o mândrie să ai un astfel de velier.
"Fiecare inimă ajunge în vibraţie prin acordarea corzilor de argint ale încrederii", Ralph Waldo Emerson.
Cu speranța că vom avea grijă să ne păstrăm încrederea în prietenii de la bord și în oamenii importanți pentru noi, până la următoarea corespondență, de la bordul lui Mircea vă transmitem dragoste, speranță și încredere!