"Nimic nu e mai interesant decât să te întorci într-un loc unde nimic nu s-a schimbat, doar ca să vezi cât de mult te-ai schimbat tu."
Nelson Mandela

Epilogul marșului 2017

Fiți mândri de ei!

Au rămas mai puțin de 48 de ore până când Nava Școală Mircea își va termina marșul anual de instrucție și va executa manevra de intrare în portul Constanța.
48 de ore reprezintă destul de mult dacă ne gândim la acestă clipă și poate la momentul imediat următor ei; cât reprezintă însă 48 din cele peste 2900 de ore pe care le-a însumat marșul de instrucție din acest an? ...foarte puțin. Atât a mai rămas...puțin, foarte puțin, până când vom ajunge acasă și îi vom revedea pe cei dragi.
Cum au fost ultimele zile la bord? Vă spuneam în corespondența trecută că Nava Școală Mircea a părăsit portul Souda, duminică, 17 septembrie, pe cunoscuta melodie "Hai acasă" a lui Gil Dobrică. Poate căldura resimțită destul de tare în cazarmă, poate nerăbdarea de a ajunge acasă, poate "lejeritatea" programului de duminică, poate existența semnalului de telefonie mobilă sau poate toate acestea cumulate au făcut ca punțile navei să fie în acea zi, pline de studenți. Apusul de soare ne-a găsit aproape de Insula Santorini, pe care am putut-o apoi admira în voie. Luni pe o mare calmă, s-a navigat prin arhipelagul grecesc în drum spre strâmtoarea Dardanele. A fost ziua dedicată pregătirii colocviului de practică ce urma a fi susținut de studenții români, a orelor de leadership ale cadeților germani și a începerii coborârii velelor pentru conservare pe timp de iarnă. De altfel, cadeții germani au respectat întocmai ordinele și recomandările comandantului Academiei Navale Germane din Flensburg și au stat în mare parte din timp pe punți, făcând matelotaj sau obișnuindu-se cu viața pe mare. Soarele a fost principalul inamic al zilei și, în absența vântului a creat o senzație de disconfort, iar zonele cu umbră au fost la mare căutare.
Marți, 19 septembrie, a fost ziua în care studenții au susținut colocviul de practică. "Înarmați" cu caietele de practică, cu lucrările de matelotaj, cu fișele de la mult "îndrăgita" navigație astronomică, studenții au trecut rând pe rând prin fața comisiei de examen. Cunoașterea navei, nodurile marinărești, aparatura de navigație, electrotehnica sau COLREG-ul, au fost alte domenii din care au primit întrebări. Unii mai siguri pe ei, alții mai emotivi, unii mai dezinvolți, alții mai puțini expansivi – așa s-au prezentat cadeții la examenul care a însemnat de fapt încununarea tuturor eforturilor depuse de ei în acest marș. După amiază, pe tranzitul Strâmtorii Dardanele, cadeții din China și Bulgaria și-au prezentat țările și academiile navale, în fața colegilor români și germani.
Nava Școală Mircea a depășit Bosforul, intrând în Marea Neagră. La această oră cadeții sunt pe vergi pentru a da velele jos, a le strânge și a le pune în magazia de vele până la primăvara. Apoi, va fi rândul studenților români să prezinte colegilor din celelalte țări, România, Constanța, Forțele Navale Române și Academia Navală "Mircea cel Bătrân". Mâine, emoțiile își vor face loc în sufletele noastre, iar bricuitul, furbișatul hublourilor sau curățenia generală ne vor reaminti că și noi am contribuit la păstrarea tradițiilor marinărești la bordul navei și la păstrarea aspectului marinăresc pentru care Mircea a primit aprecieri în toate porturile de escală.
"La început, oamenii refuză să creadă că un lucru nou și ciudat poate fi realizat. Apoi încep să spere că acesta poate fi realizat. Apoi văd că acesta poate fi realizat. În final acesta este realizat și toată lumea se miră că de ce acest lucru nu a fost realizat cu mult timp în urmă", Frances Hodgson Burnett.
Poate așa a fost și proiectul de parteneriat româno-german derulat pe timpul acestui marș de instrucție. Un lucru dificil – prin numărul mare de cadeți germani instruiți la bord -, un lucru de pionierat pentru Forțele Navale Române, dacă îl privim prin prisma faptului că am ajuns la momentul în care am putut pregăti viitorii marinari ai unui puternic stat membru NATO, cu o bogată tradiție în navigație, și a fost cu certitudine o provocare dusă cu bine la capăt. A fost o experiență interesantă de ambele părți, iar în această lume globală, a fost o experiență multiculturală apreciată de cadeți. Asemenea oricărui lucru petrecut la început, nici acesta n-a fost ușor și cu siguranță, că după ce ecourile marșului se vor estompa, se vor trage concluziile necesare perfecționării unei astfel de activități viitoare. "Este normal să fie dificil la început, suntem două culturi diferite, dar suntem parteneri în NATO și trebuie să lucrăm împreună", ne-a spus în Palma de Mallorca contraamiralul de flotilă Kay-Achim Schönbach, comandantul Marineshule Murwik.
Heinrich Heine scria că "un inteligent observă tot timpul, un prost face tot timpul observaţii". Cred că așa cum au fost multe lucruri de armonizat din mers, în pregătirea comună a cadeţilor români şi germani vom avea inteligența să învățăm și să facem schimbările în bine, pentru viitoarele astfel de proiecte de parteneriat; începutul a fost însă făcut.
"Unele lucruri sunt iubite pentru că au valoare. Altele au valoare pentru că sunt iubite", C.S. Lewis.
Poate că în această cheie ar trebui să ne gândim la tot ce am lăsat departe în această perioadă, la toți cei dragi pe care i-am lăsat timp de patru luni acasă, cărora poate nu le-am spus de câte ori ar fi meritat cât de mult contează pentru noi, cât de mult îi iubim și pe care-i vom revedea cu atâta dragoste vineri, 22 septembrie.
Poate că în această cheie ar trebuie să ne raportăm și la Nava Școală Mircea. Și, dacă este prea mult să-l iubim pe Mircea, atunci măcar să încercăm să iubim ceea ce reprezintă Mircea pentru noi, pentru Academia Navală, pentru Forțele Navale și pentru România. Când încă ne căutăm repere, când încă ne căutăm ancore ale stabilității noastre, când facem apel la tradiții și conservarea acestora, când un stat ca Germania investește o sumă considerabilă în reparația (și nu a ales varianta comodă a construirii unei nave noi) navei Gorch Foch II, una dintre navele surori ale NS Mircea, și un simbol pentru Marina Germană, poate n-ar fi rău să ne amintim și de NS Mircea, această navă ambasador a România de 78 de ani. Să ne amintim de mândria pe care o produce românilor și străinilor deopotrivă în porturile de escală; să ne amintim de greutățile pe care le trăiesc cadeții la bordul navei în marșurile de instrucție și de bucuriile pe care le simt atunci când lumea îi aplaudă la sosirea sau plecarea din port. Să ne amintim și să investim în Mircea.
Referindu-se la perioada trăită pe Mircea, cineva drag spunea că poți înțelege cu adevărat poveștile din timpul unui marș de instrucție doar dacă ai trăit personal experiența la bordul legendarului velier. Da, pe Mircea s-au scris povești și în timpul acestui marș, despre ineditul marșului din 2017 se va scrie și se va vorbi cu siguranță în perioada imediat următoare; pe Mircea s-a râs și s-a plâns, s-au făcut și s-au desfăcut prietenii, s-au testat și depășit de multe ori limitele pentru că viața de la bord împinge cumva totul la limită. Deși privindu-l din exterior, ne amintim de perioada romantică a navigației, a exploratorilor porniți să descopere noi ținuturi, realismul vieții trăite la bord n-are prea multe elemente comune cu acest romantism. Gândiți-vă doar la un aspect al vieții de pe Mircea: acești copii frumoși au împărțit timp de patru luni o cazarmă, care le-a fost și dormitor și sală de mese și sală de clasă sau de studiu.
Poate și de aceea, tinerii cadeți de la bord, sunt fără îndoială niște învingători. Așteptați-i la sosirea în Constanța cu același drag cu care ei abia așteaptă să vă vadă; înțelegeți-i și aveți răbdare cu ei, în aceeași măsură în care ei au avut puterea și răbdarea să depășească toate obstacolele ivite în aceste patru luni ale marșului de instrucție, să încheie cu bine această experiență și să vă revadă. Fiți mândri de ei, la fel cum s-au mândrit și ei că sunt studenți la Academia Navală "Mircea cel Bătrân" și români în toate porturile în care Mircea a făcut escale. Și...oferiți-le dragoste, dragostea pe care abia așteaptă să v-o ofere și ei.
Micii marinari de la bordul Navei Școală Mircea au crescut și s-au transformat în cele patru luni petrecute pe mare; n-a fost ușor, dar au depășit cu demnitate toate provocările acestui marș. Micii marinari de la bordul Navei Școală Mircea și-au îndeplinit misiunea. 122 zile de marș, aproape 11.000 mile parcurse în 77 de zile pe mare din care șaisprezece au fost parcurse pe vele, escale în 11 porturi din 9 țări, participarea la o regată și un festival maritim, patru ambasadori și trei consuli ai României prezenți la bord – aceasta ar fi în linii generale statistica acestui marș. Și în plus, "Buna dimineața Mircea!", un proiect care, prin grija studentelor caporal Mădălina Constantinescu și Andreea Tîrlescu, a încercat să facă ziua mai frumoasă echipajului, prezentând în fiecare dimineață, la stația de amplificare a navei, principalele repere istorice ale zilei și informații despre porturile de escală.
Cu speranța că vom avea inteligența și înțelepciunea să învățăm din aventurile trăite la bordul NS Mircea, cu speranța că experiența pregătirii cadeților germani la bordul navei nu va rămâne una singulară, cu speranța că sinceritatea va fi un element definitoriu al dezvoltării noastre ulterioare și vom avea încredere în prietenii existenți sau dobândiți aici, cu speranța că vă vom vedea în număr cât mai mare vineri, 22 septembrie, în Portul Militar Constanța, de la bordul lui Mircea vă transmitem dragoste, speranță și încredere!