Maiorul Scarlat Murguleț (n. 1831-d. ?) a fost primul dintre comandanții Flotilei române în perioada care a urmat abdicării domnitorului Alexandru Ioan Cuza. A parcurs gradele de ofițer, de la sublocotenent (1851) la maior (din 24 ianuarie 1865).

Născut în anul 1831, Scarlat Murguleț a intrat în septembrie 1849 în Legiunea de Cadeți, înființată în Moldova în anul 1845, cu scopul de a oferi instrucția și educația necesară ofițerilor oștirii principatului. În anul 1851 a absolvit cursurile organizate pentru cadeți, cu gradul de sublocotenent.
La 4 decembrie 1854 a fost avansat la gradul de locotenent, intrând în Flotilă, unde a îndeplinit funcția de comandant al Punctului Ismail. La 30 ianuarie 1856 a fost înaintat la gradul de căpitan, funcționând în continuare la Ismail. Prin Ordinul de Zi din 6 octombrie 1860, în urma unificării provizorii a flotilelor celor două principate, a fost numit comandantul Punctului Galați. Prin Î. O. Z. nr. 74 din 27 martie 1861 a fost mutat din Flotilă, fiind numit comandantul Divizionului I din Regimentul de Jandarmi.
La 24 ianuarie 1865 a revenit în cadrele Flotilei fiind înaintat la gradul de maior și numit ajutorul colonelului Petrescu, șeful Flotilei.
A devenit comandantul Flotilei în luna februarie 1866, dar la 17 martie 1867 s-a retras din armată. Prin Î. D. R. nr. 514 din 5 aprilie 1867 a fost rechemat în Corpul Grănicerilor, fiind numit șeful Batalionului IX Bolgrad.