Menu
  Index


Amiral Aron Mihai (1989 - 1990)


Mihai Aron (n. 1927, Caransebeș-d. 1994, București) s-a remarcat ca un foarte bun ofițer de stat major. Pe treptele gradelor militare a evoluat de la sublocotenent (1949), primit după absolvirea Școlii Militare de Ofițeri de Marină, la gradul de amiral (din 30 decembrie 1989). Între anii 1966-1972 a fost comandantul Diviziei 42 Maritime. După Revoluția din decembrie 1989, comandant al Marinei Militare și președintele Comisiei Superioare a M. Ap. N. La numirea în funcția de comandant al Marinei a primit gradul de amiral (la 30 decembrie 1989).


Mihai Aron a urmat în perioada 1947-1949 cursurile Școlii Militare de Ofițeri de Marină. În foaia calificativă pe anul 1948, locotenent-comandorul Andrei Tudorică îl aprecia drept un element foarte bine pregătit din punct de vedere profesional. Cultura generală dezvoltată și caută mereu să și-o dezvolte. Are posibilități frumoase de asimilare. A dat bune rezultate în muncă. […] Arată mult interes pentru navigație și torpile. Citat pe Ordinul de Zi pe Armată nr. 5/1948 pentru devotamentul deosebit în muncă la bordul navei "Mircea" în timpul unei puternice furtuni.Disciplinat. Muncitor. Modest și corect. Are bune aptitudini de instructor. Apreciem că poate da rezultate mai bune îmbarcat decât la uscat.
Între 19 septembrie-18 octombrie 1948 a fost detașat la Regimentul Artilerie Marină, iar între 18 octombrie-4 noiembrie la Bateria "Horia", pentru stagiu la trupă.
În perioada 1 octombrie 1949-26 octombrie 1950 a fost ofițer cu navigația pe nava-școală "Libertatea".
Între 26 octombrie 1950 și 5 septembrie 1952 a fost ofițer-elev la Facultatea Marină din cadrul Academiei Militare Generale.
La 5 septembrie 1952 a fost numit șef de Stat Major la Divizionul 418 Distrugătoare.
Între 18 octombrie 1952-20 aprilie 1954 a fost ofițer secund pe distrugătorul D 11. Între 20 aprilie 1954-1 decembrie 1955 a fost comandant al distrugătorului D 11. Nava comandată de el a fost în acea perioadă prima navă a Divizionului Distrugătoare" - aprecia comandantul Brigăzii 214 Nave. "Datorită calităților morale ale comandantului - exigența, spiritul organizatoric, hotărârea și curajul – ofițerul a reușit să facă din echipajul său un echipaj disciplinat și bine instruit. În anul 1955 nava comandată de le a fost distinsă cu "Drapelul Roșu al C.C. al U.T.M. pentru Forțele Maritime Militare.
Între 1 februarie 1955-28 mai 1956 a fost ofițer direcțional pentru Flotila de Dunăre, în Direcția Operații a M.St.M., iar între 28 mai 1956-18 aprilie 1959 ofițer direcțional pentru Forțele Maritime Militare în Secția Operații din Direcția Operații din M.St.M., fiind considerat un ofițer disciplinat, corect, cinstit și modest. […] Are simț organizatoric de stat majorist foarte dezvoltat și are o mare putere de muncă.
Între 18 aprilie 1959-12 mai 1960 a fost ofițer cu operațiile și locțiitor al șefului Secției Marină din Direcția Operații a Marelui Stat Major.
De la 12 mai 1962-15 februarie 1966 a fost șef de Stat Major al Diviziei 42 Maritime din Mangalia, căpitanul de rangul 1 Dumitru Munteanu, comandantul Diviziei 42 Maritime apreciind că are cunoștințe temeinice de specialitate și le aplică corect în viața practică. Are calitățile unui bun marinar. Îi place viața la bordul navei, se orientează bine în mare, ia hotărâri juste în mod calm și operativ. Muncește cu simț de răspundere, în mod organizat și dă dovadă de inițiativă în activitatea sa. Are putere de analiză și știe să aleagă esențialul din problemele pe care le rezolvă.
Între 15 februarie 1966-14 decembrie 1972 a fost comandant al Diviziei 42 Maritime, comandantul Marinei Militare, viceamiralul ing. Grigore Marteș apreciind că ofițerul manifesta competență în conducerea unităților de nave, având o bună pregătire tactic-operativă. Cunoaște bine regulamentele militare generale și de marină și se străduiește în continuare pentru traducerea lor în practică. Ofițerul este serios, muncitor, principial și tenace în ducerea la îndeplinire a ordinelor eșaloanelor superioare și a celor elaborate de el.
La 14 decembrie 1972 a fost numit șef de Stat Major și locțiitor al comandantului la C.M.M. Foarte bun marinar - aprecia comandantul Marinei Militare, contraamiralul Sebastian Ulmeanu. "Are multă experiență la comandă de unități de nave, unde a dovedit această pregătire. Foarte bun stat majorist, dovedind reale calități pentru această muncă. Are o foarte bună capacitate de organizare și conducere, spirit de prevedere. Acordă mare atenție sarcinilor principale, dovedind fermitate în rezolvarea lor la nivelul calitativ superior, fără a scăpa din vedere totalitatea sarcinilor ce revin compartimentului ce-l conduce.
Între 1 octombrie 1974-31 ianuarie 1975 a urmat cursul postacademic la Grupa Marină din cadrul Academiei Militare Generale.
La 21 aprilie 1983 a fost numit locțiitor al șefului Marelui Stat Major și șef al Secției Marină, fiind apreciat de prim adjunctul ministrului Apărării Naționale și șef al Marelui Stat Major, generalul-colonel Vasile Milea drept un ofițer muncitor, conștiincios, profund și pătrunzător în ceea ce face, organizează sau conduce.
Între 1 noiembrie 1987-1 decembrie 1989 a fost locțiitor al șefului Marelui Stat Major.
De la 30 decembrie 1989-12 aprilie 1990 a fost comandantul Marinei Militare, iar între 12 aprilie-2 mai 1990 consilier principal al ministrului la Grupul de consilieri al M.Ap.N.
În perioada 2 mai-2 iulie 1990 a fost președinte al Comisiei Superioare a M.Ap.N.
A fost decorat cu Medalia Muncii (1953), Medaliile "Meritul Militar" clasele a II-a (1954) și I (1964), Medalia "Virtutea Ostășească" clasa I (1959), Ordinul "Steaua R.S.R." clasa V-a (1964), Ordinul "Meritul Militar" clasa a III-a (1964) și I (1974), Medalia "A XX-a aniversare a Zilei Forțelor Armate ale R.S.R." (1964), Medalia "30 de ani de la eliberarea României de sub dominația fascistă" (1974), Medalia "30 de ani ai Armatei Populare Bulgare" (1974) și Ordinul "Tudor Vladimirescu" (1981).
La 2 iulie 1990 a trecut în rezervă, contribuind activ la îndeplinirea obiectivelor U.N.C.M.R.R. - filiala București.