Menu
  Index


CAPITOLUL 05

STATUL MAJOR AL MARINEI REGALE ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL AL II-LEA (1930-1940)

,,Întreaga concepție a noastră a început să se îndrepte înspre ideea că marina nu este o jucărie, ci îndeplinește un rol primordial în organizația noastră, atât din punct de vedere al apărării naționale cât și din acela al prestigiului și expansiunii noastre comerciale”.
M. S. Regele Carol al II-lea, cuvântare la Ziua Marinei, 1938

     În privința optimizării și eficientizării capacității de lovire sub ordin tactic și strategic, forurile conducătoare ale Marinei Militare, în timpul domniei regelui Carol al II-lea, au pus bazele unui amplu proces de modernizare a efectivelor. De asemenea, în această perioadă, organizarea structurilor marinei au suferit modificări, care s-au înscris în linia alinierii sale după modelul marinelor moderne ale marilor state europene. Încă înainte de înscăunarea regelui Carol al II-lea, la 8 iunie 1930, cu o lună înainte, pe 8 mai, s-a dat ,,Legea relativă la organizarea armatei” care viza o organizare simplă a marinei, arma preferată a noului suveran al deceniului al 4-lea al secolului trecut, pe comandamente de mari unități, pentru apărarea litoralului și pentru luptă navală în larg. Astfel, conform acestei legi, Marina era organizată în Comandamentele de Divizii, cu nave de luptă pentru apărarea litoralului, apărarea fixă și bazele navale, și Comandamentul Naval de Mare, cu nave de luptă însărcinate cu operațiuni în largul mării, după care urmau corpurile unităților mai mici de apărare fixă, corpurile echipajelor și depozitele generale ale bazelor, alte servicii, depozite și stabilimente mai mici și, bineînțeles, Școlile de specialitate a armei. În anul 1931, oficialități de la conducerea marinei au participat la oficierea botezului noilor distrugătoare tip ,,R” și la decorarea bricului ,,Mircea” cu ,,Semnul onorific 40 de ani de serviciu” . În același an, datorită insistențelor comandantului marinei, în persoana aceluiași viceamiral care a condus Flotila de Operațiuni în ultima parte a primului război mondial 1917-1918, Comandamentul Marinei a fost mutat acolo unde se afla nucleul său, la malul mării, la Constanța. La 15 iunie 1931, acesta se instala în localul Școlii Navale, azi sediul Muzeului Marinei Române.


Sediul Comandamentului Marinei Regale (1931-1936) în localul fostei Școli Navale

     Prin ,,Decretul Regal nr. 4063” din 15 decembrie 1931, denumirea de ,,Marină de Război” s-a schimbat în ,,Marină regală”, iar Comandamentul Marinei a devenit Comandamentul Marinei Regale, cu atribuții de comandament și de inspectorat de armă, în structura Ministerului Apărării Naționale .
Potrivit ,,Legii pentru Organizarea Armatei” din 4 mai 1932, marina cuprindea: Inspectoratul general al Marinei, Comandamentul Marinei, diviziile de Mare și de Dunăre, precum și trupele subordonate acestor comandamente .
     ,,Legea pentru modificarea organizării și funcționării M.Ap.N.” din 8 iunie 1932, stabilea Marinei Militare următoarea structură organizatorică:
a. Inspectoratul General al Marinei Regale, organ de comandament și administrație cu Inspectorul General al Marinei, Statul Major, Serviciile de Intendență, Armament și Muniții, Sanitar, Direcția Marinei Regale, Comitetul Consultativ al Marinei Regale;
b. Comandamentul general al Marinei, cu Divizia de Mare și Divizia de Dunăre;
c. Comandamentul Școlilor;
d. Serviciile Marinei cu Arsenalul, Depozitele de armament, muniții, mine și torpile, Depozitul de materiale consumabile, echipament și sanitar, Serviciul Inventarelor cu depozitul său etc.
     În același an, comandantului marinei i s-a intentat un proces penal, prin care era acuzat, alături de comandorul V. Năsturaș, comandorul M. Vasilescu și căpitanul mecanic I. Gheorghiu, de un deficit ce se ridica la suma de 51.628.000 lei. Procesul a fost demarat de Ministerul Apărării Naționale. Această sumă ar fi reprezentat, în urma contractelor pentru achiziționarea armamentului necesar modernizării unor nave militare românești, surplusul dat la valoarea reală a pieselor de artilerie cumpărate. Decizia Înaltei Curți de Conturi din 28 martie 1933 absolvea, atât pe viceamiralul Scodrea, cât și pe ceilalți ofițeri, de plata sumei imputate.


Sediul Comandamentului Marinei Regale (1931-1936) în localul fostei Școli Navale


De la stânga la dreapta: comandorul Georgescu, contraamiralul Ioan Bălănescu
și viceamiralul Vasile Scodrea. Sulina, 1932

     În aprilie 1934, comandantul Marinei împreună cu Șeful Marelui Stat Major al Armatei Române, generalul Ion Antonescu, au participat la ieșirea pe mare a canonierelor, împreună cu alți doi generali de armată. Cinci luni mai târziu, în vreme ce toate navele Diviziei de Mare au ieșit în larg, la 21 septembrie, comandantul Marinei își stabilea punctul de comandă la bordul distrugătorului ,,Regele Ferdinand”, de unde a condus aplicația împreună cu contraamiralul Petre Bărbuneanu. S-au executat misiuni de dragaj, exerciții fumigene și trageri de artilerie de calibru greu.
     În timpul probelor de recepție a submarinului ,,Delfinul” la Șantierele Navale Quarnaro din Fiume, executate în august 1935, comandantul Marinei, împreună cu alți membrii din conducere, au coborât cu submarinul la adâncimea de 82m.


Amiralul Petre Bărbuneanu la tribună

     Cu ocazia banchetului organizat de Ziua Marinei Române pe 15 august 1935, M.S. Regele Carol al II-lea a decorat pe comandantul Marinei, contraamiralul Ioan Bălănescu alături de primarul orașului Constanța, dl. Horia Grigorescu .
     Până în anul 1936, conducerile marinelor militare și comerciale erau subordonate unor ministere diferite: cel al Apărării Naționale și, respectiv, Comunicațiilor, în timp ce porturile erau conduse de o direcție din cadrul Ministerului de Externe. Pentru înlăturarea acestei situații, prin ,,Decretul-lege nr. 2620” din 13 noiembrie 1936 a luat ființă Ministerul Aerului și Marinei care avea în subordine aviația militară și civilă, marina militară și comercială, porturile maritime și fluviale. Baza navală maritimă a căpătat denumirea de Depozitele fluviale de echipaje și materiale, iar Baza navală fluvială aceea de Depozitele fluviale de echipaje și materiale . Cu prilejul sărbătoririi Zilei Marinei, la 15 august 1936, majestatea Sa Regele Carol al II-lea, spunea: Eu cred că, în viitor, Marina noastră, păstrând sufletul ei caracteristic al valurilor, va trebui să se apropie, pe zi ce trece, cu Marina văzduhului. Conjugate, aceste două forțe, împreunându-și sufletele, apărarea Țării se va putea realiza mai bine .
     Conform Decretului de înființare, noul minister coordona întreaga activitate aeriană, maritimă și fluvială a Națiunii, conducând și administrând, în mod unitar, toate mijloacele aeriene, maritime și fluviale, mijloacele de transport comercial aerian, maritim și fluvial, mijloacele de apărare antiaeriană a teritoriului și apărarea a crestelor, mijloace de protecție a navigației aeriene, maritime și fluviale, precum și supravegherea și controlul asociațiilor particulare de orice fel și manifestațiilor lor de promovare a aeronauticii și navigațiunii particularilor. Organ autonom din punct de vedere al conducerii, pregătirii și instruirii trupelor, acesta a început să funcționeze la 13 februarie 1937, fiind subordonat, pe plan operativ, Marelui Stat Major.
     Prin ,,Directivele generale pentru îndrumarea și coordonarea activității Ministerului Apărării Naționale nr. 4723” din 10 septembrie 1940 s-a hotărât desființarea acestui minister . Pentru îndeplinirea sarcinilor pe linie de mobilizare și de instruire a trupelor, a fost înființat un stat major subordonat direct șefului Marelui Stat Major .
     Conducerea Marinei, în această perioadă premergătoare reorientării drastice a politicii externe a României în pragul izbucnirii celui de-al doilea război mondial, a militat, prin structurile sale active și reprezentanții ei de seamă, pentru dotarea cu nave moderne, dar și pentru adoptarea, de către România, a unei politici de alianțe bine pusă la punct, atât în Marea Neagră, în Mediterana, cât și cu statele riverane la Dunăre. Comandantul Marinei făcea o cerere, în anul 1937, pentru înlocuirea Comisiei Europene a Dunării cu o Comisiei Internațională a Dunării și trecerea Direcției lucrărilor tehnice de la C.E.D., cât mai repede sub autoritatea și conducerea României .
     La 22 octombrie 1938, odată cu medalierea celor patru monitoare tip ,,Kogălniceanu” cu Semnul onorific de XXV de ani de serviciu s-a sărbătorit și reînnoirea și reînarmarea acestor nave, operațiuni ce s-au desfășurat sub directa îndrumare a contraamiralului Eugeniu Roșca , viitorul comandant al Marinei Regale pe timpul primilor ani ai implicării acesteia în confruntările din Marea Neagră în cel de-al doilea război mondial, împotriva marinei Uniunii Sovietice.
     În aceeași lună, luau sfârșit manevrele regale, exercițiu tactic de mare amploare la care participaseră, pentru prima oară de când luaseră ființă, toate unitățile Marinei Regale de la mare, alături de unități de Infanterie Marină, Geniu și Artilerie, precum și a altor unități ale Armatei de Uscat. Cu ocazia terminării ansamblului de manevre și operațiuni, comandantul Marinei, în persoana contraamiralului Petre Bărbuneanu, a ținut să mulțumească tuturor unităților și categoriilor de forțe participante la exerciții prin Ordinul de Zi nr. 13 din 27 octombrie 1938: Personalul Marinei Regale, care a luat parte la manevrele regale din acest an, a dat dovadă de o înțelegere deplină a situației și a obținut, cu sacrificii personale și eforturi susținute, ca Marina să fie la înălțimea misiunii care i-a revenit, în primele manevre regale la care a fost chemată să ia parte.


Regele Carol al II-lea și voievodul Mihai I la bordul navei „Albatros”, 1938

[.] Aduc mulțumirile mele comandanților de nave, care fără ezitare și în situațiunile cele mai grele, și-au condus unitățile în perfecte condițiuni.
Aduc mulțumirile mele comandanților de unități terestre și detașamente de debarcare, cari au reușit să prezinte, alături de cele ale Armatei de Uscat, unități perfect instruite, antrenate și de o rezistență fizică deosebită.

    La 3 ianuarie 1939, viceamiralul Petre Bărbuneanu, comandantul Marinei Regale, a inspectat toate unitățile, atât de la mare cât și de la Dunăre. În urma acestei inspecții, comandantul Marinei Regale dădea Ordinul de Zi nr. 1 din 18 aprilie 1939: În ziua de 14 aprilie, trecând în inspecție Escadrila de Monitoare concentrată în regiunea Cernavodă-Rasova, am constatat o bună pregătire a ofițerilor și echipajelor în conducerea armelor de foc, datorită conștiinciozității fiecăruia și înțelegerii situației speciale în care se găseau monitoarele în regiunea ordonată.
    Moralul ridicat al tuturor și voia bună ce caracteriza pe fiecare în parte, denotă patriotismul și dragostea de armă de care sunt însuflețiți ofițerii și, în special, comandanții, cărora li se datorește buna pregătire arătată la această inspecție.
A intrat în vigoare noua ordine de bătaie:

COMANDAMENTUL MARINEI REGALE

Comandantul Marinei Regale și Directorul General al Marinei................Viceamiralul Bărbuneanu Petre
Adjutant.....................................................................................Căpitanul Tocineanu Gheorghe

Stat Major

Șef de stat major..........................................Comandor Georgescu I.
Subșef de stat major.............  ......................Comandor Petre Vasile
Șeful Secției I..........căpitan-comandorul Diaconescu
Șeful Secției a III-a.....locotenent-comandor Dumbravă Alexandru
Șeful Secției a II-a...............căpitan Borș Constantin
Șeful Secției a IV-a.................căpitan Negri Vasile
Șeful Biroului Studii..........căpitan Harting Gheorghe
Șeful Biroului Mobilizare.......căpitan Constantinescu Ioan
Șeful Biroului Transmisiuni.........căpitan Negulescu Z.
Șeful Biroului Adjutantură............locotenent Sârbu
Biroul Istoric și comandant companie.....căpitan Tocineanu Gheorghe

Servicii

Șeful Serviciului Sanitar............medic colonel Rădulescu
Șeful Serviciului Intendență......locotenent-colonel Gheorghe N.
Șeful Serviciului A.M.T..............căpitan Tocineanu Ioan
Șeful Serviciului Tehnic............locotenent mec. Dimancea
Șeful Serviciului Farmaceutic.......locotenent farmacist Vidiu Ioan
Subșeful Serviciului Sanitar........medic pt. Dumitrescu Iulian

Maiștri militari

Maistru Cls I.........................Zamfir Vasile
Maistru Cls II......................Ionescu Ioan
Maistru Cls III........................Nichita C-tin
S. Maistru Cls I........................Pavel Vasile
S. Maistru Cls II...................Pânzaru Dumitru
Maistru Cls II.........................Badea Savu
Maistru Cls II.................................Dumitrescu C-tin
Maistru Cls II.........................Fira Iancu
Maistru Cls III......................Fotrescu Petre
Maistru Cls III.......................Negulescu Ioan
Maistru Cls III.........................Badea Marin
Plt.Major Adm......................Gugustea Teodor

Funcționari civili

Subșef de birou.........................Neagu Petre
Subșef de birou.....................Grigoriu Dumitru
Impegat.............................Mușat C-tin
Dactilograf...........................Cristea Aurel
Ușier clasa a II-a ..........................Apostol Gh.

     În zilele de 9 și 10 mai 1939, Marina Regală a participat la parada dedicată zilei independenței de stat a României și a zilelor regale cu o companie. Ofițerii și trupa s-au prezentat într-o ținută ireproșabilă, atrăgând prin aceasta atenția deosebită a autorităților militare și civile, precum și a publicului.
Pe 17 mai 1939 a sosit în țară și a intrat în serviciul Marinei Militare nava-școală ,,Mircea”, velier tip bark (navă cu trei arbori) construit în anii 1938-1939 la Șantierul Naval ,,Blohm und Woss” din Hamburg, Germania. Primirea noului bric ,,Mircea” s-a făcut în cadrul unei impresionante solemnități și sub cerul uneia din cele mai frumoase zile de Maiu. Portul Constanța a îmbrăcat în acea zi haină de sărbătoare, numai trăind asemenea momente de impresionantă așteptare.
     Toate navele noastre acostate la dana militară erau nerăbdătoare de a primi pe mult așteptatul ,,Mircea”. Lângă una din nave se afla adăpostit, suferind și îmbătrânit, gloriosul bric ,,Mircea” așteptându-și înlocuitorul pentru a continua campaniile fructuoase dând Marinei noastre navigatori oțeliți, tenaci, curajoși și purtând cu aceiași mândrie pavilionul românesc peste mări și oceane... ”


Primirea festivă a navei-școală „Mircea” în portul Constanța, 17 mai 1939

     O lună mai târziu, la 20 iunie 1939, însuși Majestatea Sa Regele Carol al II-lea, suveranul statului român, participa la botezul primei nave de război construită într-un șantier naval din România, și anume la Galați. Era vorba despre puitorul de mine ,,Amiral Murgescu”. Pentru țara noastră, lansarea primului vas de războiu este un eveniment care va însemna o etapă în istoria desvoltărei marinei noastre și a industriei naționale, căci o țară care poate să construiască un vas de războiu a ajuns la un standard industrial cu totul impresionant.
     De aceia primul nostru gând astăzi, la această ceremonie, este să mulțumim, din toată inima, inginerilor conducătorilor și lucrătorilor care au muncit să desăvârșească această operă.
     Puitorul de mine care în câteva minute va lua apă, este unul dintre vasele unui întreg program – program care se va urma cu încredere și cu stăruință.
     Nădăjduiesc ca ceremonia de astăzi să fie un nou imbold pentru Marina Mea, să fie un semn de încredere și că marinarii mei vor pricepe întreaga importanță, muncind cu mai multă râvnă și cu mai multă dragoste de mare.
     Un fapt care pe mine mă bucură este că primul vas de războiu construit în țara noastră, nu este un vas de Dunăre deci va răspunde adevăratului spirit marinăresc.
     Cu această nădejde și cu acest imbold spre un mai mare avânt, numesc acest vas ,,Murgescu” – care cu binecuvântarea bisericească, va păși pe apă, pentru gloria neamului Românesc și prosperitatea marinei.
     La 11 iulie 1939 a avut loc călătoria de studii organizată de Marele Stat Major, sub conducerea generalului Țenescu, șeful Marelui Stat Major, la care au luat parte generalul adjutant Mihail, subsecretar de stat al M.Ap.N., generalul inspector de armată Ciupercă, 36 de generali comandanți de mari unități iar, din Marina Regală, viceamiralul Petre Bărbuneanu, comandantul Marinei Regale, contraamiralul Victor Schmidt, comandantul Litoralului Maritim, contraamiral Gheorghe Koslinski, comandantul Diviziei de Dunăre, comandorul Ioan Gheorghiu, șef de stat major din Comandamentul marinei Regale și locotenent-comandorul Victor Voinescu, șeful Biroului Marinei din Marele Stat Major.
     La Călărași s-a făcut expunerea acțiunii Diviziei a IV-a pe Dunăre și sprijinul pe care putea să-l acorde Marina cu navele de Dunăre. La ora 12.00, s-a trecut de la Călărași la Silitra, în după-amiaza zilei prezentându-se acțiunea Diviziei a X-a, după care s-a plecat la recunoașterea în teren.
La 12 iulie, la Silistra și Bazargic au continuat recunoașterile în teren pentru Divizia a X-a, expunerea acțiunii Diviziei a IX-a și recunoașterea în teren. Viceamiralul Bărbuneanu a plecat la Balcic, unde a inspectat canoniera ,,Dumitrescu”. A doua zi, la Bazargic s-a raportat acțiunea Corpului II Armată și sprijinul pe care Marina urma să-l dea la marș. Călătoria s-a încheiat la Constanța. După amiază, viceamiralul Bărbuneanu a inspectat submarinul ,,Delfinul”, reîntors de la andocare în șantierele de la Istanbul, mulțumind atât echipajului submarinului cât și echipajului N.M.S. ,,Constanța” nava bază a acestuia, pentru munca depusă în șantier, citându-le prin ordin de zi pe Marină.
     La 14 iulie 1939, ministrul Aerului și Marinei, însoțit de comandantul Marinei, a plecat la Giurgiu, unde generalul adjutant Paul Teodorescu a inspectat navele Escadrilei de Monitoare, comandate de comandorul Paul Zlatian.
     La 23 octombrie, Comitetul Consultativ al Marinei s-a întrunit sub președinția viceamiralului Bărbuneanu, comandantul Marinei Regale, pentru a stabili pregătirea materială a Marinei pentru mobilizare. Comitetul a luat măsuri privind navele care urmau să intre în reparații, completările de materiale, pe nave și urgențe, materialul de artilerie, transport și transmisiuni, dotarea arsenalului, Atelierului Stoicescu și a școlilor, cazarmamentul pentru recruți și revederea programului naval.
     La 1 noiembrie 1939, Comandamentul Marinei Militare avea următoarea încadrare:

Comandantul Marinei Regale - viceamiralul Bărbuneanu Petre
Adjutant - Căpitan Ștefănescu Ion
Șef de stat major - Comandor Georgescu Ioan
Subșef de stat major - Comandor Macellariu Horia
Secția I-a – locotenent-comandor Fecală Anton
Adjutant - Căpitan Constantinescu Ioan
- Locotenent Bălineanu Vasile
Secția a II-a șef – căpitan Mitescu Dumitru
Secția a III-a – locotenent-comandor Dumbravă Alexandru
Ajutor – Căpitan Harting
Ajutor - Căpitan Bădulescu
Secția a IV-a șef – Căpitan Negru Vasile
Serviciul A.M.T. șef - Căpitan Codescu Dumitru
Seful Transmisiunilor - Căpitan Sârbu
Seful Servicii Tehnice – locotenent-comandor Dahintan
Seful Serviciul Sanitar - medic colonel Stanescu
Ajutor – căpitan Dumitrescu
locotenent Vidu Ion
Seful Servicii Interne Adm. - căpitan Chiriacescu
Adm. căpitan Săndulescu
Inspector Geniu Naval șef - general Năsturaș Vasile
ajutor – locotenent Voicu Vasile
Provizoriu la dispoziția C.M.R. la Școala Superioară de Război
Locotenent-comandor Economu Ioan
căpitan Roșescu Gheorghe
căpitan Mocanu Gheorghe
căpitan Stănescu Gheorghe
Detașați în hidroaviație 3 căpitani, 7 locotenenți, 1 aspirant

     În cursul lunii ianuarie 1940, Comitetul Consultativ al Marinei s-a întrunit la Ministrul Aerului și Marinei, sub președinția viceamiralului Petre Bărbuneanu, comandantul Marinei Regale pentru a stabili necesarul pentru o ipoteza minimală în cadrul programului naval.
     În urma discuțiilor s-a ajuns la concluzia că nevoile de dotare a Marinei Regale constau în reparații și completarea materialului existent – 2.419.080.000 lei, respectiv nave și material pentru completarea unităților secției și punerea lor în completă eficiență în două tranșe: urgența 1 în valoare de 2.838.300.000 lei, urgența a doua în valoare de 4.120.300.000 lei.
     Valoarea totală a ipotezei minimale s-a ridicat la 9.422.690.000 lei .
     La 27 februarie 1940, Comitetul Consultativ al Marinei, prezidat de viceamiralul Petre Bărbuneanu, comandantul Marinei Regale s-a întrunit pentru a lua în discuție și a stabili organizarea Marinei Regale pe timp de pace.
     Prin ,,Înaltul Decret Regal nr. 634 și 635” la 1 aprilie au fost înființate Regimentul Geniu Marină, Batalionul Infanterie Marină și Divizionul de Artilerie, rezultate din desființarea Apărărilor Fixe.
     Prin ,,Înaltul Decret Regal nr. 611” din 3 martie 1940 s-a deschis un credit extraordinar special de 2.070.099.771 lei, respectiv 129.594.103 lei cheltuieli de înzestrare a Aviației și Marinei și 137.505.668 lei cheltuieli de înzestrare a Marinei.


Amiralul Petre Bărbuneanu, comandant al Marinei Regale între anii 1937-1940 și 1945-1946

Prin noua ordine de bătaie intrată în vigoare la 1 aprilie 1940, Comandantul Marinei Regale era compus din:

Viceamiral Bărbuneanu Petre – comandant
Căpitan Ștefănescu Ioan – adjutant
Comandor Georgescu Ion – șef de stat major
Căpitan-comandor Diaconescu Paul – șeful Secției a X-a
Căpitan Trandafirescu Eugen – ajutor Secția a IV-a
Căpitan Constantinescu D. Ioan – Ajutor Secția I
Locotenent Bălineanu Nicolae – Ajutor Secția I
Căpitan Mițescu Dumitru – șeful Secției a II-a
Locotenent Ene R. Gheorghe – ajutor Secția a II-a
Locotenent-comandor Dumbravă Alexandru – șeful Secției a III-a
Locotenent-comandor Harting Gheorghe - ajutor Secția a III-a
Căpitan Mocanu Georghe – ajutor Secția a III-a
Căpitan Rădulescu Florin – ajutor Secția a III-a
Locotenent-comandor Roșescu Gheorghe – șef Secția a IV-a
Sublocotenent Echipaje Mec. Andrișoiu Nicolae – Serviciul Tehnic
Căpitan Condeescu Dumitru – șef Serviciu A.M.G.
Căpitan Sârbu C. Gheorghe – șef Serviciu Transmisiuni
Sublocotenent Echipaje Ionescu Ștefan – șef Depozit Muniții Otopeni
Locotenent-colonel dr. Stănescu Nicolae - șef Serviciu Sanitar
Medic maior Dumitrescu Iulian – ajutor Serviciu Sanitar
Căpitan farmacist Vidu Ioan – ajutor Serviciu Sanitar
Locotenent-colonel Geniu Condeescu Aurel –șef Serviciu Geniu
Locotenent Mec. Savopol Nicolae – Serviciu Tehnic
Int. colonel Veluda Gheorghe – șef Serviciu Intendență
Adm. căpitan Chiriacescu Eugen – ajutor Serviciu Intendență
Locotenent-colonel magistrat Cezar I. Caragea – consilier juridic
Adm. căpitan (r) Săndulescu Eustațiu – ajutor Serviciu Intendență
Contraamiralul (r) adjutant Nicolae Păiș, directorul Marinei Comerciale a fost numit subsecretar de stat la Departamentul Marinei, având ca secretar general pe comandorul Horia Macellariu.
     La 20 mai Comitetul Consultativ al Marinei s-a întrunit sub președinția viceamiralului Bărbuneanu.
     Prin Ordinul de Zi nr. 42 din 23 septembrie 1940, conducătorul statului român, generalul Ion Antonescu l-a numit la comanda Marinei regale pe viceamiralul Eugen Roșca .
     La 16 octombrie 1940 a fost emis Decretul Lege nr. 3488 pentru desființarea Ministerului Aerului și Marinei și înființarea Subsecretariatelor de Stat ale Armatei de Uscat, al Aerului și Marinei și al Înzestrării și Administrației Armatei.
     În compunerea organică a S.S.M. intrau Marina Regală și Marina Comercială cu toate direcțiile speciale și administrațiile comerciale pendinte (P.C.A., S.M.R., N.F.R., D.M.C.), cu excepția Direcției Silozurilor regionale din Administrația Comercială a P.C.A., care a trecut la Ministerul Lucrărilor Publice.
     Prin noua organizare, la 1 martie 1941 Comandamentul Marinei Regale avea următoarea încadrare:

Viceamiral Roșca Eugen - comandant
Comandor Bălan Iacob - șef de stat major
Locotenent-comandor Condeescu D. – șef Serviciu A.M.T.
Locotenent-comandor Harting Gheorghe – șeful Secției a III-a
Căpitan Trandafirescu Eugeniu – șeful Secției a IV-a
Căpitan Bălineanu Nicolae – șeful Secției I
Căpitan Popescu Ioan – Secția I
Căpitan Răceanu Ioan – șeful Secției a II-a
Căpitan Mosor Nicolae – Secția a II-a
Căpitan Mocanu Gheorghe – Secția a II-a
Căpitan Sârbu Gheorghe– șeful Serviciului Transmisiuni
Locotenent-colonel Stănescu – șeful Serviciului Sanitar
Maior Chiriacescu – șeful Serviciului Intendență
Căpitan Ge. Corcan Mihai – șeful Serviciului Geniu
Sublocotenent Echipaje Calea V. – șef Serviciu Tehnic
Locotenent (r) Calavrezu – șeful Direcției Legături

Statul Major al Marinei din M.St.M

Comandor Macellariu Horia – șef de stat major Marină
Comandor Cosăceanu Ștefan – șef Secție Transporturi pe apă
Locotenent-comandor Petrovici Mișu
Locotenent-comandor Petrescu Ioan
Locotenent-comandor Economu Ioan
Locotenent-comandor Roșescu Gheorghe
Locotenent-comandor Antonescu Nicolae.

CONCLUZII

     Tendințele generale de dezvoltare tehnică și operativă a unităților de luptă ale marinelor statelor europene au generat o efervescență specifică în rândurile organelor de decizie din Statul Major al Forțelor Navale Române în perioada în care, pe tronul României a fost regele Carol al II-lea. Inițiativele ofițerilor superiori din conducerea Marinei au găsit un sprijin considerabil în atitudinea pozitivă și deschisă spre dezvoltare și modernizare a suveranului român. S-a încercat o eficientizare a gestiunii forțelor și operațiunilor din cadrul structurilor Aerului și Marinei prin înființarea unui nou minister, această inițiativă dovedindu-se eficace numai pe hârtie, în planurile tactic și operativ măsura fiind nefuncțională datorită diferențelor dintre categoriile de forțe subordonate. Astfel, Marina a devenit o armă distinctă ce avea să-și dovedească eficacitatea și personalitatea ei în rândul celorlalte forțe armate ale României pe câmpurile de luptă ale conflagrației mondiale ce avea să cuprindă întreaga Europă și o mare parte a globului între anii 1939-1945.