De la Souda spre Séte, prin strâmtoarea Messina

„Vapoarele nu au fost concepute pentru a sta la cheu, ci pentru a înfrunta valurile, către noi orizonturi”

6 aprilie, Strâmtoarea Messina, Italia

Este posibil ca, în nopțile înstelate petrecute la cheu, în arhipelagul elen, cu Carul Mare perfect vizibil pe cerul de la pupa tribord, „Mircea” să se fi înțeles, în taină, cu Zeul Poseidon pentru a-i pune din ce în ce mai dur la încercări pe cadeții de la bord, văzându-i atât de temerari, până acum.  E drept că, după ce am plecat din Grecia, nu ne așteptam la o trecere prea lină din Marea Egee în Marea Ionică, însă zeul mărilor a ținut să ne ofere un spectacol pe cinste. Deasupra noastră, catargul dispare în lumina puternică a soarelui, aceeași lumină care, reflectată în apa mării, îi oferă acesteia o strălucire metalică. În briză se simte prospețimea primăverii, iar peisajul este absolut sublim, desprins parcă din imaginația unui pictor. La polul opus acestei frumuseți este senzația pe care unii o au că stomacul urcă și coboară, în ritmul mișcării de tangaj a navei. Dragostea de mare chiar trece prin stomac, iar elevii de anul I ai Școlii Militare de Maiștri Militari a Forțelor Navale au confirmat-o pe pielea lor.

La masa de prânz, echipa de bucătari și-a dat silința pentru a păstra normalitatea și pentru a ne servi cele mai gustoase bucate, ca de obicei, însă „delicatesa” zilei pentru cei mai mulți dintre noi a fost tot pâinea prăjită, remediul universal pentru răul de mare.

În timp de nava se înclină când spre stânga, când spre dreapta, în cadența dictată de valuri, elevii militari înfruntă fiecare răul de mare cum se pricepe mai bine. Unii au îmbrățișat încă de pe timpul nopții, cu statornicie, tromba, în timp ce alții profită și recuperează timpul de odihnă răpit de activitățile intense din zilele ceva mai plăcute, cu mare liniștită. Somnul, indus de legănatul valurilor, pare remediul suficient pentru a păcăli măcar pentru moment simptomele dizgrațioase ale răului de mare. Afară, pe punte, lemnul de tec a căpătat o culoare cafenie sub impetuozitatea valurilor, care ating 2 până la 3 metri.

Este marți, ora prânzului, când fruntașul Cosmin Scurtu, veghe prova, dă de știre în comandă că a zărit o ambarcațiune care plutește în derivă, la doar aproximativ o milă în babord. Ofițerii de cart preiau imediat informația, iar pe puntea de comandă este solicitat și comandantul navei. Comandorul Târhoacă dă indicații timonierului să ia bandă stânga pentru a ne putea apropia mai mult de ambarcațiunea care plutește în derivă. Se dau mai multe semnale cu tifonul pentru a-i atenționa pe eventualii naufragiați de la bord că o navă se află în vecinătatea lor și îi poate recupera. Cuterul, cu catargul rupt de furtună, este însă gol. Pentru vigilența sa, fruntașul Scurtu este felicitat în fața formației și este dat exemplu colegilor săi elevi militari pentru ca aceștia să conștientizeze importanța serviciului de veghe pe navă. Ambarcațiunea de circa 10 metri, observată de fruntașul Scurtu, nu fusese detectată de radarul de la bord.

Militarul, acum elev în anul I la Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale, și-a dobândit aptitudinile în misiunile la care a participat cu dragoarele maritime 24 și 29, din 2016 până acum. „Am observat ambarcațiunea între valuri, se spărgeau valurile pe lângă ea, ambarcațiunea fiind albă și spuma valurilor tot albă, mi-a fost greu s-o văd, am văzut-o abia când i-a ieșit foarte puțin prova în afară. Am raportat imediat în comandă să se schimbe cursul că suntem cu prova pe un obiect plutior, am zis prima oară, pentru că nu mi-am dat seama ce era. După câteva secunde mi-am dat seama că e o ambarcațiune, am văzut și catargul rupt”, relatează marinarul.

Tot la puntea centru, în fața formației, primesc felicitări și cei doi sărbătoriți ai zilei, soldatul Vîjian Florin – unul dintre bucătarii care au zi de zi grijă de noi și elevul fruntaș Andrei Bogheanu, care a împlinit 22 de ani în cel mai inedit mod cu putință. Băiatul este din Constanța și spune că a ales cariera militară la îndemnul tatălui său, care știa că el are o pasiune pentru mediul cazon și l-a sfătuit să o transforme în profesie urmând cursurile Școlii Militare de Maiștri Militari a Forțelor Navale. „Este o experiență interesantă, ce-i drept. Mi-aș fi dorit să îmi petrec ziua de naștere, la cheu, într-un port, nu neapărat pe o mare de gradul 4, dar asta am ales să fiu, marinar militar și chiar îmi place”, afirmă sărbătoritul. Despre experiența de până acum de la nava-școală, elev fruntaș Andrei Bogheanu spune că este cu adevărat o provocare, în special prin prisma traiului la comun într-un spațiu restrâns și, invocă desigur și dormitul în hamac, un aspect care a oferit sentimente amestecate pentru nenumărate generații de marinari militari: unii ajung să-l agreeze, alții... deloc.

Am avut și noi curiozitatea să vizităm cazarma 3 la ceas de seară, când se dă concurs pentru cel mai bine întins și asigurat hamac. Le-am găsit pe unele dintre fete deja pregătite pentru stingere, în timp ce în cazarma băieților era un real vacarm, din care hazul de necaz se distingea ca laitmotiv.

Miercuri dis-de-dimineață, chiar înainte de răsăritul soarelui sună alarma de deșteptare și suntem anunțați că tocmai am intrat în Strâmtoarea Messina, locul unde se întâlnesc apele Mării Ionice cu apele Mării Tireniene. Afară este încă întuneric, sunt 14 grade Celsius în aer, iar vântul suflă discret. La tribord se vede Italia continentală, într-o splendoare de lumini. La babord este Sicilia, cea mai mare insulă din Marea Mediterană.

Stretto di Messina este o strâmtoare poziționată între vârful estic al Siciliei și vârful sudic al Calabriei, iar în cel mai îngust punct măsoară în lățime doar 3,1 km. Strâmtoarea Messina este un braț al mării care separă Italia peninsulară la est de insula Sicilia și, mai general, aceasta din urmă de Europa continentală la vest, conectând mările Ionică și Tireniană și scăldând orașele metropolitane din Reggio Calabria și Messina, cu o lățime minimă de aprox 3,14 km între municipiile Villa San Giovanni și Messina.

De cum se luminează, pe navă continuă activitățile de pregătire pentru festivalul maritim de la Sete, din Franța, acolo unde vom acosta pe 12 aprilie. La puntea centru se pregătește vela strai zburător artimon pentru învergare. Elevii militari încă nu au fost cooptați la astfel de activități, iar o parte dintre ei, liberi din servicii, stau așezați la prova, admiră peisajul și profită de orele în care au semnal la telefon pentru a lua legătura cu familiile și cu cei dragi pentru a le povesti experiențele de la navă și pentru a-i asigura că toți suntem bine.

Înainte de a intra din nou în mare liberă, trecem pe lângă vulcanul Stromboli, principala atracție a insulei cu același nume, situată în nordul Siciliei. Supranumit „Farul Mediteranei”, Stromboli este un vulcan activ care a erupt continuu de peste 2.000 de ani. De altfel, vulcanul este renumit pentru spectacolul impresionant de lumini care rezultă în urma erupțiilor sale explozive. Conul său are formă circulară și are o altitudine de 3.000 m, insula pe care este amplasat, vulcanică și ea, are o suprafață de numai 12,6 km².

Ne aflăm aproximativ la jumătatea drumului dintre Souda și Sete, iar primul hop l-am trecut cu brio și ne putem considera mult mai căliți. Urmează încă șase zile de navigație și de activități de instrucție la bord, cu nădejdea că și vremea ne va sprijini să ne atrenăm așa cum trebuie pentru parada velierelor pe care o vom conduce pe timpul escalei de la Sete.

Atât de aici, din largul mării și sperăm că stați cu gândul la noi, cel puțin cât stăm noi cu gândul la cei de acasă, în timp ce învățăm să prețuim timpul petrecut la bordul navei-școală „Mircea”.

Text, foto: Cristina Sîmbeteanu

Comunicat de presă

BackShare: