De la Pireu la Taranto, prin Canalul Corint

Abandonul navei, școala de rame și botezul marinăresc în Marea Ionică

Marți, 11 iulie, am lăsat în urmă escala elenă de pe itinerariul acestui marș și am luat cap compas următorul port de destinație, Taranto din Italia. Prognoza meteo ne informează că mai multe țări europene se confruntă cu valuri uriașe de căldură. Am experimentat suficient de mult canicula în Pireu și Atena, încât să ne simțim norocoși că, fie și pentru 28 de zile, trăim pe un vapor, pe mare.

Ne desprindem bucuroși de cheul terminalului 11 din portul Pireu, fiindcă urmează un moment îndelung așteptat: tranzitarea canalului Corint. După informațiile obținute din comanda de navigație, ar urma să ajungem în Corint undeva pe la amiază. Până atunci, aspirantul Mihai Alexandru umblă preocupat pe punte cu agenda în mână. „I-am împărțit pe vergi. Astăzi merg să le comunic rolurile”, spune, în timp ce coboară scările către cazarma 3, unde studenții sunt deja adunați pentru alte comunicări de ordine.

Aspirantul, împreună cu comandantul SL 7, căpitanul Ștefan Scutelnicu, dau citire rolurilor la lucrul în arboradă. Pe fețele studenților se citește nerăbdarea. Au demonstrat deja, în ultimele trei săptămâni, de când se află la nava-școală, că adoră urcările în arboradă. Cu toții se visează la verga rândunică, pe cât posibil pe poziția de verfafor. Repartiția pe vergi nu ține doar de entuziasm, după cum dezvăluie aspirantul Alexandru. Atunci când șefii de faruri fac împărțirea cadeților pe vergi, țin cont de mai multe criterii: abilitățile de urcare în arboradă, rapiditate, agilitate, precum și de statura fiecărui student. Astfel, cei mai norocoși, cei care urcă cel mai sus în arboradă sunt, de obicei, cadeții mai scunzi, așa cum este și silfida Mihaela Bauer: cu o greutate corporală mică, foarte agilă în mișcări și curajoasă din cale afară a prins rol la rândunică. De fapt, în promoția de anul acesta, studenții au dat dovadă și de fler și realism în autoevaluare. După ce instructorii militari le-au explicat, la început, cum se va face repartiția rolurilor la întinderea și strângerea velelor, studenții s-au orientat fiecare și „au pus ochii” pe câte un loc. Numai bine, căci, de data aceasta, socoteala lor s-a potrivit la fix cu cea a șefilor de faruri și fiecare a primit rolul pe care și-l dorea.

Ieșim din cazarma trei și urcăm pe puntea teugă, unde câțiva studenți și membrii ai echipajului sunt deja strânși și dau de la unul la altul un binoclu și indicații telegrafice: „uite acolo, pe tribord, vezi copacii ăia? Dincolo de coroanele lor e intrarea”. Nu mai e niciun secret, privesc cu toții spre intrarea în canalul Corint. Am ajuns. Nava staționează în așteptarea pilotului și a remorcherului care ne va ajuta să tranzităm îngusta fâșie de apă care leagă Marea Egee de Marea Ionică. De la Iulius Cezar, nenumărați conducători și-au dorit să construiască un canal prin istmul Corint, care să lege cele două mări. Imaginat încă din antichitate, canalul Corint a devenit realitate abia în secolul al XIX-lea.

Șase kilometri săpați în piatră pentru a lega două mări, cu frumusețea și cu unicitatea sa, canalul Corint ar putea ajunge, cu ușurință, pe lista celor șapte minuni ale lumii moderne. Tranzitarea canalului a declanșat o emoție generală la bord. Aproape întregul echipaj s-a aflat pentru câteva zeci de minute pe punte, de la comandant, până la bucătari și chiar echipa de mecanici. Spectacolul, fiindcă o astfel de experiența nici nu poate purta alt nume, a fost transmis, în direct, pe pagina oficială de pe Facebook a Navei-Școală „Mircea” de către căpitanul Ștefan Scutelnicu, unul dintre norocoșii echipați cu centuri, care, din nou, pentru acest spectacol, și-au rezervat loc „în lojă”, la 40 de metri înălțime. Peisajul din canalul Corint taie respirația la fel, indiferent de unde este privit. Jos, la nivelul punții, apa limpede turcoaz, care contrastează cu nuanța caldă de bej a stâncilor pare fondul decuptat al legendelor cu nimfe și tritoni. Parcă te-aștepți, din clipă-n clipă ca din micile grote săpate în pereții canalului să iasă ispititor trupul unei creaturi amfibii de legendă. Tranzitarea canalului Corint a fost și cel mai frumos cadou de aniversare pe care îl putea primi, la împlinirea a 21 de ani, cadetul bulgar Ivelin Atanasov. Tânărul a petrecut un semestru, la începutul acestui an, la Academia Navală din Constanța și i-a plăcut atât de mult încât și-a dorit să aibă parte și de experiența navigației cu nava-școală „Mircea”.

Părăsim canalul Corint cu memoriile telefoanelor încărcate de zeci de fotografii și filmulețe suvenir pentru cei dragi rămași acasă, dar cu care ne-am fi dorit să împărtășim experiența și ne lăsăm întâmpinați de larghețea și calmul Mării Ionice. Navigăm cu motor, fiindcă vântul abia dacă adie și, dacă n-am avea aer condiționat pe vapor, ne-am topi probabil sub canicula de care aminteam la început. Navigăm cu propulsie mecanizată, iar asta ne ajută să câștigăm suficient timp încât să ne încadrăm în programul de marș și să desfășurăm și câteva activități foarte importante de practică. Prima dintre ele, abandonul navei. Ne aflăm undeva în dreptul insulei Corfu atunci când se dă semnalul, iar mecanicii vitaliști aduc la puntea centru o plută pe care o lansează la apă. În scurt timp, la baza arborelui centru își face apariția și un munte de veste de salvare, pe care studenții și echipajul le vor folosi pentru a sări în apă. Scafandrii care fac parte din echipaj pentru acest marș de instrucție sunt și ei la posturi, în apă, de unde vor supraveghea exercițiul de abandon.

Studenții se echipează cu vestele de salvare, urcă pe platforma montată pe copastie și plonjează în apa cristalină a Mării Ionice. Deși are circa 100 de metri adâncime, studenții își exclamă unii altora că pot vedea de la suprafață până jos, în adâncuri. Cu apele sale sărate, care îmbrățișează strâns țărmurile unor insule preponderent turistice precum: Corfu, Zakynthos sau Lefkada, Marea Ionică a devenit renumită pentru calmitatea apelor sale, perfecte pentru practicarea sporturilor nautice.

După răcoreala atât de apreciată de studenți și de echipaj, urmează, tot în arhipelagul Insulelor Ionice, lansarea la apă a bărcilor 10+1. Intenția comandantului este să desfășurăm exercițiul în prima parte a zilei de 13 iulie, când arșița soarelui este un pic mai blândă. Însă această parte din plan este nevoită să cadă, fiindcă soarele, curios parcă și el de activitățile care se desfășoară pe navă stă neclintit deasupra noastră și dogorește cu putere. Exercițiul continuă, bărcile sunt coborâte la apă, iar armamentele bărcilor, formate din studenți militari, coboară, pe rând, pe parâmă, jos, în barcă. Este pentru prima dată când studenții văd nava și din exterior, pe mare, în toată splendoarea ei, complimentată și de lumina soarelui, care, așa cum spuneam, strălucește deasupra ei ca un reflector.

Ușor de confundat cu delfinii care ne tot însoțesc din Marea Neagră și până, iată, în insulele grecești, scafandrii militari sunt și ei în apă, unde profită să facă o nouă inspecție a operei vii și să curețe crusta de scoică formată pe burta lui „Mircea”, în timpul marșului. Aspirantul Radu Crișan este conducătorul grupei de scafandri. Are 25 de ani și este din Baia Mare, lucru lesne de observat doar din stilul său molcom de a vorbi. Dar ce caută un moroșan tocmai la malul mării? Radu Crișan a urmat cursurile Colegiului Național Militar „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, iar apoi s-a îndrăgostit de scafandrerie. Pasiunea pentru secretele adâncurilor l-a purtat, ca un val, la Constanța, la Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, pe care a absolvit-o în anul 2021. În prezent, își trăiește visul și se află, în acest marș de instrucție, pe nava-școală „Mircea” și din dorința de a le insufla și colegilor săi mai tineri pasiunea pentru scufundări la mare adâncime.

După exercițiul complex de abandon la navei și desfășurarea a ceea ce numim „școala de rame”, la puntea centru a fost amenajat un atelier în care au fost expuse elementele de supraviețuire care se află într-o plută de salvare. Aspirantul Mihai Alexandru, căpitanul Robert Molodeț și echipa de sanitari de la bord iau fiecare element în parte și le explică grupelor de studenți la ce folosește. Studenții au parte inclusiv de o demonstrație cu semnalele luminoase care se regăsesc în plută. Pentru acest exercițiu, a fost nevoie să cerem aprobarea Gărzii de Coastă, astfel încât parașutele și semnalele cu fum lansate la apă să nu alerteze eronat celelalte nave din jur. De asemenea, medicul echipajului, colonelul Eduard Moise, desface, în fața cadeților români și străini, punga cu elemente de uz sanitar și le explică studenților la ce se folosesc medicamentele și dispozitivele medicale.

Ultima zi de marș spre Taranto, 14 iulie, începe cu un curs practic susținut de comandantul grupului de vitalitate, maistrul militar clasa a II-a Alexandru Opincaru, care le prezintă studenților materialele folosite de echipa de vitalitate în cazul apariției găurilor de apă, precum și în cazul intervențiilor la incendii.

Nici nu apucă bine să termine de prezentat echipamentele, căci, prin catarg, studenții sunt chemați urgent la puntea centru, fără să li se comunice (încă) activitatea pe care o vor desfășura. Nu mică le-a fost surpriza acestora când au dat nas în nas cu Zeul Neptun însuși, însoțit de alaiul său de nimfe ispititoare, devoratoare de inimi de marinari. „Cine tulbură liniștea apelor mele?!” – tună vocea puternică a zeului mărilor.

Dar, în loc să-i ia la rost pentru îndrăzneala lor, Zeul Neptun le laudă tinerilor lupi de mare curajul tinerilor și le dă binecuvântarea sa pentru ca acești mateloți să colinde mereu, în siguranță, întinderile albastre: „Săvârșit fiind acest act de curaj și credință, li se dă dezlegare să-și poarte făpturile pe toate apele împărăției mele, de la Polul Nord la Polul Sud și de la Răsărit la Apus, atât cât văd pe cer, în drumul lor, Mercur, Marte, Saturn și Vega. Ocrotiți să fie prin grija mea de furtuni, uragane, cataclisme, întunericuri, de stâncile mărilor, de lăcomia rechinilor și a celorlalți moștri ai abisurilor”. 

De la bordul navei-școală „Mircea” a consemnat Cristina Sîmbeteanu

Comunicat de presă

BackShare: