De la Constanţa la Pireu, marșul navei-școală „Mircea”

Nava-școală „Mircea” a ajuns în dimineața zilei de duminică, 30 iunie, în primul port de escală al marşului, Pireu, unde rămâne până joi, 4 iulie. O etapă relativ scurtă de marş, de doar patru zile şi 550 de mile marine parcurse care ne-au adus aici, în portul Atenei. Patru zile în care cadeţii noştri s-au transformat aproape incredibil şi au trecut cu brio de câteva momente cheie ale oricărui marş de instrucţie: lucrul în arboradă, trecerea prin zone deosebite de navigaţie şi o mare mai agitată.  

În după-amiaza plecării deja erau în arboradă pentru antrenamente, treceau prin crucetă şi se desfăşurau pe vergi în timp ce dragorul maritim 30 „Sublocotenent Alexandru Axente” deschidea drumul în faţa noastră. Pentru cei opt cadeţi străini din Bulgaria, Polonia, Letonia, Spania şi Turcia prezenți la bord, a fost categoric prima experiență de acest fel, au urcat toţi în echipe mixte sub atenta îndrumare a instructorilor. Ekaterini Penkova din Bulgaria a atras atenţia instructorilor, determinată şi agilă. Studenta este la a doua experienţă românească. Ea a mai studiat la Academia Navală „Mircea cel Bătrân” prin programul Erasmus militar şi a dorit să fie prezentă şi în acest marş de instrucţie. În a doua zi a marşului, tot în Marea Neagră, au fost întinse 18 din cele 23 de vele ale N.Ş. Mircea, velierul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”. Nu este fără precedent, dar este reconfortant să reuşeşti întinderea velelor cu aceşti cadeţi minunaţi aflaţi la începutul marşului la doar o zi de la plecarea din Constanţa.

Am navigat astfel până spre seară când am ajuns în „gura” Bosforului (Istanbul), iar velele au fost strânse (în strâmtori nu este permisă navigaţia cu vele). De aici, cu noile vele în strângători (în acest an au fost achiziţionate vele noi), imaculat de albe, imediat după trecerea pe sub penultimul pod construit peste strâmtori, Yavuz Selim Sultan, am fost vedeta pe apele dintre cele două continente pentru următoarele ore. În tot acest timp, am fost admiraţi, salutaţi şi filmaţi, de pe mal sau din ambarcaţiunile care roiau în jurul nostru. A urmat o noapte liniştită prin Marea Marmara pentru a traversa după-amiază Strâmtoarea Dardanele (Çanakkale). Momentul care a trezit interesul echipajului prin această strâmtoare a fost trecerea pe sub podul 1915-Canakale, cel mai mare pod suspendat din lume cu o deschidere de peste trei kilometri, ultimul construit între Europa şi Asia şi finalizat în 2022.

Marea Egee ne-a întâmpinat nu doar cu albastrul ei incredibil, dar şi puţin furtunoasă, cu vânt cam tare, dar favorabil, așa că s-a decis desfăşurarea velelor. Întinderea velelor începută seara s-a terminat târziu în noapte, la lumina reflectoarelor, vântul puternic îngreunând totul. Şi astfel am mai reuşit ceva, să facem navigaţie cu vele pe timp de noapte în arhipelagul grecesc, la doar trei zile de la plecarea din Constanţa.  

După întinderea velelor din timpul nopţii precedente la ieşirea din Strâmtoarea Dardanele (Çanakkale) am navigat până spre amiază cu toate cele şase vele de pe cele două faruri (vela mare, gabierul, contragabierul) cu vânt favorabil spre sud. Am navigat pe o Mare Egee mai învolburată, aşa cum este adesea în lunile mai sau iunie, bine bandaţi la babord, cu repetate braţări (reorientarea vergilor în funcție de direcţia vântului şi a navei), pentru a ne urma drumul nostru spre Pireu. Momentele „spumoase”, la propriu, au fost în şi la ieşirea din Strâmtoarea Kafirea, unde, fără a fi furtună, gradul mării a ajuns la 4 spre 5, puterea vântului la 6-7, cu 21 de metri pe secundă, iar bătrânul nostru velier a luat şi benzi de 23 de grade (înclinarea navei faţă de axul longitudinal). Fără probleme pentru navă şi echipaj, pentru cadeţi mai ales, care au trudit din greu în ultimele două zile în arboradă, chiar dacă răul de mare şi-a făcut apariţia.

Lucrul în arboradă s-a desfăşurat sub conducerea căpitanului Ştefan Scutelnicu, comandantul serviciului vele, şi a maistrului militar clasa I Gabriel Tomiţă, care este şi şeful de echipaj pentru acest marş de instrucţie. Ultimul ne-a precizat: „A fost un început de marş mai «furtunos», vântul ne-a pus puţin în dificultate, dar ne străduim să-i facem faţă. Am navigat cu vele apoi le-am strâns, pe etape şi momente, când marea ne permitea, pentru că deja nava era bandată şi nu vrem să cedeze vreo parâmă care să ne îngreuneze strângerea lor ulterior. Am avut o noapte aproape albă, toţi marinarii de la serviciul de luptă navigaţie vele, dar şi toţi cadeţii de la Academia Navală „Mircea cel Bătrân” care s-au acomodat foarte bine. Vreau să subliniez că sunt încântat de modul în care se prezintă această generaţie, am văzut un progres real în doar câteva zile de la plecarea noastră.” Şi dacă vă întrebaţi ce mai fac studenţii cu puţinul timp liber rămas după lucrul în arboradă, să ştiţi că au mai făcut şi cunoaşterea navei (la propriu şi esenţială pentru practica lor), vitalitate sau exerciţii de abandon al navei. Anul acesta cei 86 de studenţi români studiază la cinci specializări: navigaţie (în limba română și engleză), electromecanică, inginerie electrică şi logistică militară. Şi după cum ne mărturisea locotenent-comandorul Octavian Volintiru, şeful practicii, sunt o generaţie foarte bună. Despre ce o să se întâmple în Pireu o să aflaţi din corespondenţa viitoare.

Corespondență transmisă de Bogdan Dinu

Foto: Bogdan Dinu, maistru militar clasa a II-a Cătălin Bunea

Comunicat de presă

BackShare: