Menu
Statul Major al Forțelor Navale
13 mai 2020
Telefon: 0744 359 518

„Merge mașina, merge Marina!”

Portul Aksaz, Turcia,
12 mai 2020


După mai mult de 8000 de mile marine parcurse pe apele Mării Negre și ale Mării Mediterane, din luna ianuarie 2020 de când Forțele Navale Române au preluat comanda Grupării Permanente NATO de Luptă Contra Minelor nr.2 (SNMCMG-2), nava-comandant a făcut escală în portul turcesc Aksaz, pentru refacerea capacității de luptă, acordând o „gură de oxigen” echipajului și, implicit, mecanicilor de la bordul puitorului de mine și plase “Viceamiral Constantin Bălescu” (PM-274).

Cele 16 săptămâni de misiune au avut provocări pentru toate serviciile de luptă de la bordul navei. Navigatorii au înfruntat capriciile mărilor și ale vremii, planificatorii s-au adaptat rapid la schimbările din plan, survenite datorită pandemiei COVID-19, responsabilii cu comunicațiile au realizat integrarea tuturor sistemelor de comunicații de la bordul navelor grupării pentru facilitarea procesului de planificare la distanță, iar motoriștii și electricienii au gestionat suprasolicitările instalației de propulsie. Toate aceste provocări au avut rezultate foarte bune în ceea ce privește creșterea nivelului de reacție imediată și pregătirea profesională a echipajului, a statului major și a navei.

Cunoscuta expresie marinărească „Merge mașina, merge Marina!” este folosită nu doar în marina militară sau cea comercială, fiind din ce în ce mai mult utilizată și în alte domenii, pentru doza mare de adevăr pe care o conține. La noi expresia și-a găsit locul bine-meritat atât în reușitele tuturor acțiunilor, conduse sau desfășurate de puitorul de mine și plase “Viceamiral Constantin Bălescu”, ce au avut la bază buna funcționare a motoarelor, cât și în traiul de zi cu zi, la bordul navei.

Sala motoarelor este însuflețită de militarii care, prin profesionalism, forță și inteligență, reușesc să îndeplinească misiunile, este animată de oamenii ale căror povești te țin prins, cart după cart, în lumea lor, în căldură și zgomot. Este o lume foarte diferită de cea de pe punte. Comunitatea de mecanici de la bordul PM-274 este alcătuită din 18 militari și este o echipă experimentată, formată din echipajul de bază al navei și din militari detașați de la navele dragoare maritime ale Divizionului 146 Nave Minare Deminare.

La intrarea în sala motoarelor, șeful mecanic, căpitanul Daniel Ioachim, ne întâmpină protocolar și simțim imediat că intrăm în lumea unei caste aparte. Din anul 2011, este membru al echipajului puitorului de mine și plase cu număr de bordaj 274, iar cei nouă ani petrecuți la bord fac ca tânărul de 33 de ani să fie un militar de bază al navei. „Sunt pasionat de motoare și mi-am pus cunoștințele și chiar sufletul la bătaie, când a început modernizarea puitorului. Nu regret decizia luată, pentru că am putut vedea, pe timpul misiunii, cum s-a comportat întregul angrenaj de propulsie. Asta a fost și una dintre marile provocări, pe care cred că toți colegii mei din serviciul de luptă electromecanic au avut-o, din luna ianuarie și până acum.

Închegarea elementelor noi de tehnică, montate la bord anul trecut, cu cele pe care nava le are din construcție sau din modernizările anterioarele, precum și exploatarea acestora la parametrii maximi au fost pentru echipa noastră misiunea principală. În cele aproape patru luni, care au trecut de când am plecat din Constanța, nu am avut probleme tehnice la instalația de propulsie și nici la sistemul energetic al navei, iar această situație arată că echipa pe care o avem acum este una pe care comandanții noștri se pot baza și la viitoarele misiuni ale celorlalte nave din divizion și, de ce nu, ale altor nave din compunerea Flotei, ne-a spus, cu mândrie, căpitanul Daniel Ioachim.

Maistrul militar clasa a II-a Costel Mihai, are 41 de ani și face parte din echipajul navei de un an, dar a participat, cu navele dragoare de mine, la numeroase misiuni internaționale, pe parcursul cărora și-a perfecționat deprinderile profesionale de motorist militar. Este unul dintre cei mai prietenoși mecanici și un adevărat purtător de cuvânt prin meticulozitatea cu care realizează punțile de legătură în comunicarea dintre ofițeri și soldații profesioniști ai navei.

Maistrul militar Costel Mihai ne-a vorbit despre coeziunea comunității mecanicilor, spunând că „Echipa de la bordul navei, din această misiune, este una formată în timp și, chiar dacă sunt și colegi de la alte nave, care au participat la multe misiuni ale navelor dragoare, am depins unul de celălalt și am reușit să fim un întreg care a funcționat, din luna ianuarie, foarte bine”. În plan personal, am insistat să ne spună mai multe, când am aflat că a fost o mare provocare pentru el plecarea în această misiune, pentru o perioadă atât de lungă, prima dată în cei 16 ani de carieră ai săi: “Faptul că soția și băiatul meu de 17 ani m-au încurajat să plec și, în timpul misiunii, mi-au spus, de fiecare dată când vorbeam la telefon, că sunt mândri de mine a făcut ca dorul de ei să fie unul constructiv și m-a ambiționat să fiu profesionistul pe care familia mea îl știa. Am avut și în această misiune, ca de fiecare dată când plec de lângă cei dragi, desenul fiului meu din prima zi de grădiniță. Acesta îmi aduce aminte mereu cât de departe am ajuns.

La începutul misiunii, am avut momente de frământare, date de emoțiile lucrului cu o tehnică nouă, pe care o avem montată la bord. Diesel generatoarele puitorului de mine și plase, au fost montate anul trecut, pe timpul modernizării, iar faptul că nu am avut timp prea mult înainte de misiune să le cunosc așa cum aș fi vrut m-a făcut să fiu mai precaut. După 16 săptămâni, diesel generatoarele sunt acum ca o carte deschisă, pe care îmi doresc să o pot aprofunda și în viitoarele misiuni ale puitorului.

Pentru mine, puitorul 274, ca navă-comandant a grupării navale SNMCMG-2, va rămâne unul din cele mai însemnate repere ale carierei mele, pentru că am făcut parte din echipajul navei care a marcat o premieră importantă pentru Forțele Navale Române”.

Caporalul Alexandru Ioniță are 30 ani, este motorist grup propulsie și, din anul 2009, de la terminarea cursului de bază, este membru al echipajului, „născut și crescut la puitor”, cum îi place să spună. El nu se află la prima misiune internațională, fiind integrat, în ultimii 10 ani, în toate echipajele dragoarelor maritime românești care au executat misiuni NATO în cadrul grupărilor navale SNMCMG. „În fiecare misiune la care am participat, am învățat ceva nou și mi-am adus contribuția la funcționarea în parametrii optimi a tehnicii pe care o deserveam. Suntem o echipă formată în mult timp, care s-a închegat pe parcursul numeroaselor misiuni la care am participat împreună și asta a făcut ca, în aceste luni, să putem exploata motoarele la capacitatea lor maximă, să putem realiza, fără probleme, manevrele ordonate”. Întrebat fiind de cea mai mare provocare a misiunii, caporalul Alexandru Ioniță a răspuns fără ezitare „Provocările, pentru că sunt mai multe! Am avut de învins, în primul rând, dorul de soție, cu care m-am căsătorit cu doar 2 luni înainte de plecarea în luna ianuarie. Am ținut, în permanență, legătura cu ea prin telefon și m-a încurajat spunându-mi că este mândră de mine. În al doilea rând, deși cunosc puitorul de mine și plase ca pe buzunarele mele și pot să preîntâmpin o problemă după cum aud că toarce sau nu motorul, exploatarea lui, pentru o perioadă atât de lungă, a necesitat pricepere și promptitudine, ceea ce a însemnat o atenție sporită, nu doar pe timpul carturilor”.

Cele două motoare principale ale navei, tip ALCO 16R 251-AMA, cu o putere de 3285 cai putere fiecare, se odihnesc pentru câteva zile, în portul Aksaz din sudul Turciei, dar vor fi din nou solicitate după plecarea de la cheu, când comandantul va ordona „Mola!” și momentele de liniște ale mecanicilor vor fi terminate, pentru a pune nava în mișcare.

 

Corespondență transmisă de căpitan Nicoleta Burlacu,
ofițerul de relații publice al grupării navale NATO SNMCMG-2

Comunicat de presă

BackShare:   

Loading data ...