Ioan Cristescu (n. 1904, Ploiești-d. 1972) - sublocotenent (1924) la absolvirea Școlii Navale din Constanța; comandor din 1947 - a fost, în anii celui de-al doilea Război Mondial, atașat diplomatic la Roma.

Ioan Cristescu a fost elev al Liceului Militar Mănăstirea Dealu din Târgoviște, pe care l-a absolvit în anul 1922. La 1 noiembrie 1922 a intrat în Școala Navală Constanța, pe care a absolvit-o la 1 iulie 1924.
Între 21 august-5 octombrie 1924 a fost șeful Serviciului Adjutantură la Baza Navală Maritimă, iar de la 11 noiembrie 1924, a fost mutat la Baza Navală Fluvială.
Între 19 noiembrie-23 decembrie 1924 a urmat cursurile Școlii de Gaze București.
La 1 aprilie 1925 a revenit la forța Navală Fluvială, fiind ambarcat pe monitorul "Bucovina". La 24 octombrie 1925, a fost debarcat pentru a urma Școala de Aplicație a Marinei din Constanța. Fizic plăcut, rezistent, frumoasă educațiune militară – aprecia în Foaia calificativă pe anul 1935 comandantul monitorului "Bucovina", căpitan-comandorul Pogonat. De asemenea, în foaia calificativă de absolvire a Școlii Speciale, la 15 mai 1926, comandantul Școlii Navale, comandorul Petre Bărbuneanu îl aprecia drept un ofițer Sănătos și rezistent. Inteligent și cu multă putere de muncă. Energic și vioi.
La 16 mai 1926 a revenit la Dunăre, fiind ambarcat pe monitorul "Mihail Kogălniceanu".
La 30 mai 1929 a fost mutat la Școala de Specialități a Marinei.
Între 11 mai-14 octombrie 1931 a fost ambarcat pe nava-școală "Constanța", iar în perioada 1 noiembrie 1931-1 aprilie 1932, a fost inspector de studii și profesor de Electricitate la Școala Navală. De la 1 aprilie 1932 a revenit pe nava-bază "Constanța" ca ofițer la bord și ofițer cu Artileria la elevi, iar de la 15 octombrie 1932, a revenit în cadrul Școlii Navale în calitate de comandant de subunitate de elevi.
Între 1 aprilie-15 octombrie 1933 s-a aflat din nou la bordul N.M.S. "Constanța". Întrucât a reușit la examenul de admitere în Școala Superioară de Război, la 1 noiembrie 1933, a fost detașat pentru stagiu într-o armă străină, la Regimentul 32 Dorobanți. Comandantul Regimentului, colonelul Popovici l-a apreciat ca un Ofițer de elită, dotat cu frumoase aptitudini militare și alese însușiri morale, posedă o solidă pregătire profesională pentru a urma cu succes cursurile Școlii Superioare de Război.
Între 1-30 august 1934 a fost detașat la Flotila I Aviație. La 1 noiembrie 1934, a început cursurile Școlii Superioare de Război, pe care a absolvit-o în anul 1936.
La 1 octombrie 1936 s-a ambarcat pe distrugătorul "Regina Maria", fiind repartizat ca șef al Grupului de Servicii Torpile, Manevre, Bărci și Transmisiuni. Foarte disciplinat. Cu simțul datoriei, al onoarei și al răspunderii foarte dezvoltat. Demn, moral și integru. Serios, cumpătat și modest în felul de viață. Zelos și conștiincios la serviciu pe care l-a condus cu multă pricepere și frumoase rezultate. Pentru meritele și munca depusă pe timpul călătoriei navei în Anglia 23 aprlie-15 iunie 1937 a fost distins cu Medalia Maritimă clasa a III-a - avea să aprecieze comandantul distrugătorului, căpitan-comandorul August Roman.
Între 15 iunie-15 noiembrie 1937, a făcut serviciu la Comandamentul Escadrilei de Distrugătoare, ca șef al Biroului 3.
Între 1 noiembrie 1938-30 aprilie 1939, a fost ofițer de Stat Major și șef al Biroului 2 în cadrul C.A.L.M.
De la 11 februarie 1939 a fost șeful Biroului 2 la C.A.L.M., iar de la 1 mai-31 octombrie 1939, șeful Biroului 3. De la 25 aprilie-14 mai 1939, a fost ambarcat pe N.M.S. "Constanța". De la 1 noiembrie 1939-26 iulie 1940, a fost șeful Biroului 3 și șef de Stat Major la C.F.N.M. A făcut o întreagă serie de studii și lucrări personale pe care le-a publicat în diverse reviste militare. A fost întrebuințat cu mult succes profesor la diverse școli și cursuri în legătură cu marina. Ofițer cu concepție largă și clară, este un lement hotărât în toate acțiunlile sale, aprecia căpitan-comandorul Mișu Petrovici, șeful de Stat Major al C.A.L.M.
La 26 iulie 1940 a fost mutat la Marele Stat Major pentru a fi trimis ca ajutor al atașatului aronautic și naval din Italia.
De la Comandamentul Diviziei de Mare, la 26 iulie 1940 a fost numit șeful Biroului 3 la Marele Stat Major.
Bun cunoscător al limbilor franceză și italiană, la 14 august 1940 a fost trimis ca ajutor al atașatului aero-naval pe lângă Legația română din Roma.
La 22 iunie 1940, a fost mobilizat la M.C.G. și detașat ca ajutor al atașatului naval la Roma.
La 1 iunie 1944 a fost rechemat în țară pentru stagiu, la 15 august 1944 fiind încadrat la C.F.N.M., încredințându-i-se comanda N.M.S. "Dacia". Nu a apucat să participe la nici o operațiune întrucât la 20 august 1944, în urma unui bombardament aerian inamic asupra portului Constanța, a fost rănit ușor de o schijă la piciorul, fiind internat în Spitalul Militar Bușteni. La 20 setembrie 1940, a fost externat, beneficiind de un concediu medical de 45 de zile cu revenire. A fost citat prin O.Z. 24/3 august 1945 al S.S.M. pe Marină pentru acte de bravură.
La 31 octombrie 1944 a fost mutat ca șef de Stat Major la C.L.M.Fl., iar la 12 aprilie 1945, a fost numit șeful Serviciului Personalului din cadrul S.S.M.
De la 17 august 1946 la 17 ianuarie 1947 a condus Secția a II-a din cadrul Direcției Personalului din Ministerul de Război, ulterior fiind numit șeful Secției Personal Marină (Ofițeri activi și de rezervă, subofițeri activi și de rezervă, maiștri militari și civili).
La 23 august 1947 a fost avansat la gradul de comandor, iar la 1 septembrie 1947, a fost mutat ca șef de Stat Major la C. M. M.
La 15 decembrie 1948 a preluat comanda Marinei Militare iar la 25 august 1949 a fost pus la dispoziția M.F.A.
La 1 noiembrie 1949 a fost numit consilier pentru chestiunile de Marină în M.St.M.
La 22 februarie 1952, Ioan Cristescu a fost scos din cadrele active ale armatei.
De-a lungul carierei sale, a fost distins cu numeroase ordine și medalii : "Coroana României" clasa a V-a de pace, "Steaua României" clasa a V-a de pace, "Steaua României" clasa a IV-a cu spade și panglică de Virtutea Militară și frunze de stejar, Medalia Maritimă clasele a III-a, a II-a și I navigant, "Coroana Italiei" în grad de ofițer, Medalia sovietică "Victoria", Medalia "Eliberarea de sub jugul fascist".
Înainte de 23 august 1944 a publicat numeroase articole de specialitate în "Revista Marinei" și cursuri pentru uzul Școlilor unde a profesat. După 23 august 1944 a publicat articole politice în "Cultura Militară", "Glasul Armatei", "Marina Nouă" și "Revista Marinei" și lucrarea "Războiul și doctrina militară în lumina concepției materialiste".