Viceamiral Emil Grecescu (1949-1952)
Emil Grecescu a absolvit Școala Navală din Constanța, abslovită în anul
1924, fiind repartizat la Serviciul Hidrografic, apoi la Compania a V-a
din cadrul Bazei Navale Maritime. A fost numit ofițer la bordul
torpilorului "Zmeul", iar în aprilie 1925, a fost mutat ca ofițer
secund la bordul remorcherului "Lt. Vârtosu", unde s-a dovedit
neobosit și de o absolută încredere, fiind de o conștiinciozitate
exemplară. Nu am decât cuvinte de laudă pentru acest ofițer dotat cu
alese calități.
Între 1 noiembrie 1925-26 mai 1926 a urmat cursurile Școlii Speciale
Navale. După absolvire, a fost repartizat la Serviciul Hidrografic unde,
conform aprecierii șefului serviciului, căpitanul Alexandru Stoianovici,
…s-a achitat conștiincios și mai presus de orice laudă. Cu excepția
perioadei 1925-1926, ofițerul a rămas la Serviciul Hidrografic până în
perioada postbelică.
Pe timpul campaniilor de vară a fost ofițer cu navigația pe torpilorul
"Zborul" (noiembrie 1931-aprilie 1932), ofițer secund pe canoniera
"STIHI" (aprilie-octombrie 1932), respectiv "Cpt. Dumitrescu"
(octombrie 1932-martie 1933), comandant de companie în cadrul
Batalionului de Recruți al Bazei Navale (martie-noiembrie 1933), șef de
cart pe canoniera "Alba Iulia" (decembrie 1933-aprilie 1934).
În perioada aprilie-mai 1934 a urmat un curs de perfecționare în cadrul
Institutului Central Meteorologic, după care a fost încadrat la
Serviciul Hidrografic.
În anul 1935 a fost avansat la gradul de căpitan "la alegere", în urma
constituirii Oficiului Hidrografic și Aerofotometric fiind numit șeful
Serviciului Hidrografic. În această calitate, a participat efectiv la
sondaje, precum și la confecționarea unor hărți.
Între 25 martie-2 mai 1938 în calitate de subdirector la Oficiul
Hidrografic și Aerofotogrametric, a participat la o călătorie de
informare și studii la diferite case constructoare din Italia, Elveția,
Germania și Franța, pentru comandarea și achiziționarea de aparatură și
echipamente hidrografice. …sub conducerea căpitanului Grecescu s-a
efectuat punerea pe planșetă a sondajelor executate în vara anului 1937
și confecționarea porțiunii de hartă marină Ekrene-Balcic.
La 1 iulie 1938 a fost detașat și ambarcat în calitate de comandant pe
canoniera "Lt. Comandor Stihi", unde a condus și executat lucrările de
ridicare hidrografică a regiunii cuprinse între Ekrene-Balcic-Caliacra.
Datorită muncii sale nepregetate - remarca ulterior căpitan-comandorul
Alexandru Stoianovici - s-au putut continua cu succes lucrările
hidrografice începute în vara anului 1937 în aceea regiune.
În luna aprilie 1939 a preluat comanda canonierei "Cpt. Dumitrescu", cu
care, începând cu 24 aprilie, a executat lucrări hidrografice între
Cavarna-Caliacra-Șabla.
În perioada martie 1941-aprilie 1942 a fost șeful Oficiului Hidrografic.
În perioada aprilie 1942-aprilie 1943 a fost ofițer secund și comandant
secund al distrugătorului "Regina Maria".
În perioada septembrie 1943-septembrie 1946 a fost director de studii la
Școala Navală, comandantul Școlilor Marinei apreciindu-l, la 31
octombrie 1944, drept un Foarte bun profesor și ofițer superior.
În anul 1946 a predat Cursul de navigație pentru anul I și a condus
Secția Pregătire, Compensare și Hidrografie, pe timpul aplicațiilor,
obținând rezultate foarte bune.
În septembrie 1946 a fost numit comandantul Grupării Navelor de Mare. În
această calitate, ofițerul s-a ocupat personal de constituirea și
organizarea Flotilei de Dragaj Maritim. Ofițerul Emil Grecescu a pus
multă râvnă în organizarea Flotilei de Dragaj Maritim, cu rezultate
mulțumitoare - sublinia comandantul Marinei Militare, comandorul Eugeniu
Săvulescu. Merită a înainta la alegere la gradul de comandor. Avansarea
"la alegere" i-a fost susținută și de Consiliul Superior al Oștirii.
Ofițerul a participat activ la misiunile de dragaj în mare. În calitatea
sa de comandant al Flotilei de Dragaj – sublinia comandorul Marcel
Diaconescu, comandantul C.A.L.M. – a depus o muncă titanică pentru ca
navele afectate dragajului să fie gata pentru executarea dragajului.
Personal s-a ocupat de instruirea echipajelor în vederea executării
dragajului. La 26 iunie în fruntea unității destinate dragajului a
plecat la Sulina în zona ce urma a fi dragată. La 23 august 1947 a fost
înaintat comandor. Este un foarte bun ofițer superior de marcă.
Din luna iulie 1949 Emil Grecescu a girat comanda Marinei Militare,
fiind numit pe funcție prin D.C.F.A. nr. 2739 din 24 iulie 1951.
Prin H.C.M. nr.118/1951, la 22 iunie 1951 a fost înaintat la gradul de
contraamiral.
Conform Ordinului M.F.A. nr. 6243 din 20 septembrie 1952 la 20
septembrie 1952 a fost mutat în funcția de ajutor al șefului M.St.M.
pentru Marină. Începând cu 13 februarie 1954, ofițerul a fost detașat în
funcția de șef de Stat Major al Comandamentului pentru Prevenirea
Inundațiilor.
Conform Ordinului M.F.A. nr.1148/1954, din 24 mai 1954, a fost detașat
pe timp nelimitat la Consiliul de Miniștri, Biroul Transporturi și
Telecomunicații, pentru specialitatea Transporturi Navale.
A fost distins cu Medalia "Coroana României" în grad de cavaler cu
panglică de Virtute Militară, "Centenarul Regelui Carol I",
"Steaua
României" clasa a V-a cu panglică de Virtute Militară, "Coroana
României" clasa a IV-a cu panglică de Virtute Militară, Medalia
"Peleș", Medalia "Virtutea Maritimă" clasa a III-a și clasa a II-a,
Medalia "25 de ani de serviciu militar", "Cruciada împotriva
bolșevismului", Medalia sovietică "Victoria", Medalia "A 15-a
aniversare a R.P.R.", Medalia "10 ani de la înființarea primelor
unități ale Armatei Populare Române".