Emil Grecescu (n. 1905, București-d. 1981, București) s-a remarcat atât ca profesor în cadrul Școlii Navale, cât și ca ofițer superior însărcinat cu îndeplinirea misiunilor de dragaj maritim după cel de-al doilea Război Mondial. După ce a absolvit Școala Navală din Constanța, a parcurs treptele carierei militare de la gradul de sublocotenent (1924) la cel de viceamiral în retragere (1957). În funcția de comandant al Marinei a fost numit având gradul de comandor (obținut în anul 1947), ulterior primind gradul de contraamiral (1951).

Emil Grecescu a absolvit Școala Navală din Constanța, abslovită în anul 1924, fiind repartizat la Serviciul Hidrografic, apoi la Compania a V-a din cadrul Bazei Navale Maritime. A fost numit ofițer la bordul torpilorului "Zmeul", iar în aprilie 1925, a fost mutat ca ofițer secund la bordul remorcherului "Lt. Vârtosu", unde s-a dovedit neobosit și de o absolută încredere, fiind de o conștiinciozitate exemplară. Nu am decât cuvinte de laudă pentru acest ofițer dotat cu alese calități.
Între 1 noiembrie 1925-26 mai 1926 a urmat cursurile Școlii Speciale Navale. După absolvire, a fost repartizat la Serviciul Hidrografic unde, conform aprecierii șefului serviciului, căpitanul Alexandru Stoianovici, …s-a achitat conștiincios și mai presus de orice laudă. Cu excepția perioadei 1925-1926, ofițerul a rămas la Serviciul Hidrografic până în perioada postbelică.
Pe timpul campaniilor de vară a fost ofițer cu navigația pe torpilorul "Zborul" (noiembrie 1931-aprilie 1932), ofițer secund pe canoniera "STIHI" (aprilie-octombrie 1932), respectiv "Cpt. Dumitrescu" (octombrie 1932-martie 1933), comandant de companie în cadrul Batalionului de Recruți al Bazei Navale (martie-noiembrie 1933), șef de cart pe canoniera "Alba Iulia" (decembrie 1933-aprilie 1934).
În perioada aprilie-mai 1934 a urmat un curs de perfecționare în cadrul Institutului Central Meteorologic, după care a fost încadrat la Serviciul Hidrografic.
În anul 1935 a fost avansat la gradul de căpitan "la alegere", în urma constituirii Oficiului Hidrografic și Aerofotometric fiind numit șeful Serviciului Hidrografic. În această calitate, a participat efectiv la sondaje, precum și la confecționarea unor hărți.
Între 25 martie-2 mai 1938 în calitate de subdirector la Oficiul Hidrografic și Aerofotogrametric, a participat la o călătorie de informare și studii la diferite case constructoare din Italia, Elveția, Germania și Franța, pentru comandarea și achiziționarea de aparatură și echipamente hidrografice. …sub conducerea căpitanului Grecescu s-a efectuat punerea pe planșetă a sondajelor executate în vara anului 1937 și confecționarea porțiunii de hartă marină Ekrene-Balcic.
La 1 iulie 1938 a fost detașat și ambarcat în calitate de comandant pe canoniera "Lt. Comandor Stihi", unde a condus și executat lucrările de ridicare hidrografică a regiunii cuprinse între Ekrene-Balcic-Caliacra. Datorită muncii sale nepregetate - remarca ulterior căpitan-comandorul Alexandru Stoianovici - s-au putut continua cu succes lucrările hidrografice începute în vara anului 1937 în aceea regiune.
În luna aprilie 1939 a preluat comanda canonierei "Cpt. Dumitrescu", cu care, începând cu 24 aprilie, a executat lucrări hidrografice între Cavarna-Caliacra-Șabla.
În perioada martie 1941-aprilie 1942 a fost șeful Oficiului Hidrografic.
În perioada aprilie 1942-aprilie 1943 a fost ofițer secund și comandant secund al distrugătorului "Regina Maria".
În perioada septembrie 1943-septembrie 1946 a fost director de studii la Școala Navală, comandantul Școlilor Marinei apreciindu-l, la 31 octombrie 1944, drept un Foarte bun profesor și ofițer superior.
În anul 1946 a predat Cursul de navigație pentru anul I și a condus Secția Pregătire, Compensare și Hidrografie, pe timpul aplicațiilor, obținând rezultate foarte bune.
În septembrie 1946 a fost numit comandantul Grupării Navelor de Mare. În această calitate, ofițerul s-a ocupat personal de constituirea și organizarea Flotilei de Dragaj Maritim. Ofițerul Emil Grecescu a pus multă râvnă în organizarea Flotilei de Dragaj Maritim, cu rezultate mulțumitoare - sublinia comandantul Marinei Militare, comandorul Eugeniu Săvulescu. Merită a înainta la alegere la gradul de comandor. Avansarea "la alegere" i-a fost susținută și de Consiliul Superior al Oștirii.
Ofițerul a participat activ la misiunile de dragaj în mare. În calitatea sa de comandant al Flotilei de Dragaj – sublinia comandorul Marcel Diaconescu, comandantul C.A.L.M. – a depus o muncă titanică pentru ca navele afectate dragajului să fie gata pentru executarea dragajului. Personal s-a ocupat de instruirea echipajelor în vederea executării dragajului. La 26 iunie în fruntea unității destinate dragajului a plecat la Sulina în zona ce urma a fi dragată. La 23 august 1947 a fost înaintat comandor. Este un foarte bun ofițer superior de marcă.
Din luna iulie 1949 Emil Grecescu a girat comanda Marinei Militare, fiind numit pe funcție prin D.C.F.A. nr. 2739 din 24 iulie 1951.
Prin H.C.M. nr.118/1951, la 22 iunie 1951 a fost înaintat la gradul de contraamiral.
Conform Ordinului M.F.A. nr. 6243 din 20 septembrie 1952 la 20 septembrie 1952 a fost mutat în funcția de ajutor al șefului M.St.M. pentru Marină. Începând cu 13 februarie 1954, ofițerul a fost detașat în funcția de șef de Stat Major al Comandamentului pentru Prevenirea Inundațiilor.
Conform Ordinului M.F.A. nr.1148/1954, din 24 mai 1954, a fost detașat pe timp nelimitat la Consiliul de Miniștri, Biroul Transporturi și Telecomunicații, pentru specialitatea Transporturi Navale.
A fost distins cu Medalia "Coroana României" în grad de cavaler cu panglică de Virtute Militară, "Centenarul Regelui Carol I", "Steaua României" clasa a V-a cu panglică de Virtute Militară, "Coroana României" clasa a IV-a cu panglică de Virtute Militară, Medalia "Peleș", Medalia "Virtutea Maritimă" clasa a III-a și clasa a II-a, Medalia "25 de ani de serviciu militar", "Cruciada împotriva bolșevismului", Medalia sovietică "Victoria", Medalia "A 15-a aniversare a R.P.R.", Medalia "10 ani de la înființarea primelor unități ale Armatei Populare Române".