Contraamiral Florea Diaconu (1952-1954; 1959-1961)

Viceamiralul Florea Diaconu (n. 1922, Făgețel, reg. Pitești-d. 1980, București), a fost ales în anul 1950 în Sfatul Popular Regional Constanța, în 1952 în Marea Adunare Națională, iar în anul 1953 în Comitetul Regional P. M. R. Constanța. A parcurs cariera militară de la gradele de soldat (1943) - în cadrul Regimentului de Infanterie Marină din Reni - și caporal (1945) - în cadrul Secției Tehnice a Diviziei "Horia, Cloșca și Crișan" aflată la Kotovsk (Birzula, U. R. S. S.) -, până la cel de viceamiral în rezervă (1971). A devenit comandant al Marinei având gradul de contraamiral. A fost cercetător militar principal pentru studii istorice în Secția de Studii Istorice a Marelui Stat Major.

Florea Diaconu, fost ilegalist, a devenit membru U.T.C. în anul 1937, în cadrul organizației de la Constanța.
În perioada aprilie 1943-martie 1946 a fost încorporat în armată. Între aprilie-iunie 1943 a fost soldat în Regimentul Infanterie Marină Reni, iar din iulie-octombrie 1943, soldat, ulterior caporal, furier și tunar la tunul de 20 mm A.A. pe monitorul "I. C. Brătianu" din Comandamentul Forțelor Fluviale Galați. A participat, cu nava, în campanie pe Dunăre, la Galați, Sulina, Vâlcov, pe Brațul Chilia, până la arestarea navei și a echipajului, la 2 septembrie 1944. Din septembrie 1944-martie 1945 a fost prizonier în Lagărul de la Odessa, unde a participat la activitățile organizate de agitatorii cu școală antifascistă. Din martie-iulie 1945 a fost caporal și apoi sergent în Secția Tehnică a Diviziei "Horia, Cloșca și Crișan" la Kotovsk (Birzula)-U.R.S.S.
După înapoierea în țară, în perioada iulie-septembrie 1945 a urmat cursul de locțiitori politici la Pitești, fiind avansat la gradul de sergent major. Între septembrie-octombrie 1945 a fost locțiitor politic de baterie de coastă în Divizionul Artilerie de Coastă Constanța, iar între octombrie 1945-martie 1946 pe canoniera "Stihi", la Galați și Constanța.
În aprilie 1946 a fost numit responsabil al Secției Militare Regionale și membru al Biroului Regional P.C.R. din cadrul Comitetului Regional P.C.R. Dobrogea.
În luna septembrie 1949 a intrat în cadrul Forțelor Armate, prin D. M. nr. 988 din 6 octombrie 1949 fiind înaintat la gradul de locotenent-comandor. Din decembrie 1950 a fost încadrat locțiitor politic la C.F.M.M. Constanța.
În perioada decembrie 1950-septembrie 1952 a fost șeful Direcției Organizare și Instructaj din D.S.P.A.
Prin Ordinul M.F.A. nr. 488/1951 a fost înaintat la gradul de căpitan de rangul 1, iar prin Decretul nr. 362 din 1 octombrie 1952 la cel de contraamiral.
În luna decembrie 1952 a fost numit comandantul Marinei Militare. În perioada ianuarie-iulie 1953 a urmat Cursul de perfecționare comandanți și șefi de State Majore de Mari Unități (baze maritime și similare) de pe lângă Academia Militară "I. V. Stalin" București.
În anul 1950 a fost ales în Sfatul Popular Regional Constanța, în anul 1952 în Marea Adunare Națională, iar în anul 1953 în Comitetul Regional P.M.R. Constanța.
A fost distins cu "Medalia Muncii" (1949), Medalia "Eliberarea de sub jugul fascist" (1950), Ordinul "Steaua R.P.R." clasa a III-a (1952), Medalia "A 50-a aniversare a R.P.R." (1952), Medalia "A 10-a aniversare a Armatei R.P.R." (1953) și "Ordinul Muncii" clasa a III-a (1953).