Contraamiralul Mihail Nicolae (n. 1920, Șocariciu, jud. Ialomița) a fost, în perioada septembrie 1949-octombrie 1950, prim secretar al Comitetului P. M. R. al Canalului Dunăre-Marea Neagră. În anul 1958 a fost înlăturat din armată și retrogradat la gradul de sergent-major, la propunerea ministrului Forțelor Armate, general-colonel Leontin Sălăjan, în urma unor probe care dovedeau că a desfășurat activități în interesul Mișcării legionare, în perioada 1940-1941, în perioada ambarcării pe distrugătorul "Mărășești". Inițial, în 1936, a fost încorporat ca militar în termen voluntar în Compania a 2-a a Depozitelor Maritime. În anul 1950 a fost chemat în cadrele active ale armatei, cu gradul de căpitan de rangul 2. A devenit comandant al Marinei având gradul de contraamiral (grad acordat în anul 1953).

Mihail Nicolae, în perioada martie-iunie 1936 a fost încorporat ca militar în termen voluntar în Compania a 2-a a Depozitelor Maritime, iar din iunie-decembrie 1938, a fost ambarcat pe distrugătorul "Mărășești", distrugătorul "Regele Ferdinand" (decembrie 1938-februarie 1939) și din nou pe distrugătorul "Mărășești" (februarie 1939-noiembrie 1942).
În perioada noiembrie 1942-noiembrie 1943 a fost ajutor al ofițerului cu infanteria și artileria pe canoniera "Stihi", iar în perioada noiembrie 1943-noiembrie 1944 a activat ca șef tunar și ajutor al ofițerului cu artileria pe aceeași navă.
În perioada noiembrie 1944-septembrie 1946 a fost muncitor și marinar la Cooperativa "Ancora" a Sindicatului Marinarilor din Constanța, fiind îmbarcat pe un remorcher.
A devenit membru al P.M.R. în septembrie 1945.
În perioada septembrie 1946-iulie 1947 a fost vicepreședinte și președinte al Sindicatului Marinarilor. În perioada iulie 1947-februarie 1948 a fost instructor cu organizarea în Județeana P.M.R. Constanța, iar în perioada februarie 1948-septembrie 1949 a fost secretar al Județenei P.M.R. Tulcea.
În perioada septembrie 1949-octombrie 1950 a fost prim secretar al Comitetului P.M.R. al Canalului Dunăre-Marea Neagră.
La 26 octombrie 1950 a fost chemat în cadrele active ale armatei, fiind încadrat cu gradul de căpitan de rangul II.
Prin Ordinul M.F.A. nr. 1913/30 octombrie 1950 a fost numit locțiitor politic al comandantului Marinei Militare, mobilizat de partid în câmpul muncii.
La 21 iunie 1951 a fost avansat la excepțional gradul de căpitan de rangul I.
În baza Ordinului M.C. 3600 din 21 noiembrie 1951, a urmat cursul de comandanți și șefi de State Majore de Mari Unități de pe lângă Academia Militară Generală.
Prin Ordinul M.F.A. nr. 0353 din 28 ianuarie 1953 a fost numit membru militar al Consiliului Militar al C.M.M., iar prin Ordinul M.F.A. nr. M.C. 02008 din 12 septembrie 1953 a devenit comandantul Flotilei de Dunăre.
Prin H.C. nr. 512 din 13 aprilie 1954 și Ordinul M.F.A. nr. M.C. 0765/1954 a fost numit comandantul Forțelor Maritime Militare.
În luna martie 1958 a fost pus la dispoziția Direcției Cadre a M.F.A., fiind propus de ministrul Forțelor Armate, generalul colonel Leontin Sălăjan pentru retrogradare la gradul de sergent major și trecerea în rezervă pentru dovedirea activității legionare.