Grigore Marteș (n. 1914, Tîrgu Ocna-d. 1973, Brașov) s-a distins ca eminent cercetător în domeniul ingineriei navale, inovator recunoscut, autor, între altele, al lucrărilor: "Teoria giroscopului și principalele sale aplicații" (1959) și "Cibernetica în armată" (1964). A parcurs treptele ierarhiei militare de la gradul de aspirant (1937), după ce a absolvit Școala de Ofițeri de Marină, până la gradul de viceamiral (1964). A devenit comandant al Marinei Militare având gradul de contraamiral (deținut din anul 1954).

Grigore Marteș a absolvit, în anul 1934, Liceul Militar "Ferdinand I" din Chișinău.
La 15 iulie 1935 a devenit elev al Școlii de Ofițeri de Marină, pe care a absolvit-o la 1 iulie 1937. Are inițiativă și voință dezvoltate - constata comandantul școlii. Are mare putere de muncă și multă perseverență. Inteligență vie, judecată clară și concisă, cu mult bun simț și cu spirit dezvoltat de metodă. Are sânge rece și o bună memorie. Disciplinat și cu simțul datoriei și cu curajul răspunderii dezvoltat. Modest, activ și zelos la studiu. În viitor, dacă va continua să se ocupe de studiul matematicii, va putea, urmând o școală de inginerie, să devină un bun ofițer.
La terminarea școlii, i s-a conferit gradul de aspirant, fiind repartizat pe monitorul "Bucovina", din cadrul Flotilei Fluviale Galați.
În luna decembrie 1937, a fost mutat comandant de pluton la Depozitele Marinei de la Constanța, iar campania de vară a întreprins-o la bordul distrugătorului "Mărăști" (28 mai-25 octombrie 1938). Posedă bine navigația și timoneria, cartea de semnale – menționa comandantul distrugătorului, căpitan-comandorul Nicolae Bardescu.
În perioada 1 noiembrie 1938-5 aprilie 1940 a urmat cursurile Școlii de Aplicație a Marinei. După absolvirea Școlii de Aplicație, a fost repartizat pe canoniera "Lepri", apoi pe "Cpt. Dumitrescu", ca ofițer ajutor cu navigația și transmisiunile.
Între 8 decembrie 1940-18 iunie 1941 a fost trimis de către Serviciul Personal al M.A.M. la Școala de Radio de pe lângă Politehnica din București, unde a urmat cursuri pregătitoare în vederea admiterii sale la Politehnică. În campania din vara anului 1941 a fost încadrat transmisionist la bordul distrugătorului "Regina Maria".
În toamna anului 1941 a început cursurile Facultății de Mecanică și Electricitate din cadrul Politehnicii din București.
În perioada 2 iulie-10 septembrie 1943 a întreprins campania de vară la bordul navei-bază "Constanța", ca ofițer cu navigația și transmisiunile, iar în lipsa comandantului-secund a îndeplinit și atribuțiunile funcționale ale acestuia, fiind caracterizat drept un element foarte capabil și foarte conștiincios.
La 10 septembrie a fost detașat pentru aproape două luni de zile la Arsenalul Armatei, unde a efectuat practica cerută de Politehnică.
După încheierea perioadei de practică la Arsenalul Armatei a fost numit secund pe nava-bază "Constanța", pregătind în particular examenele pentru anul III. Comandantul navei-bază, căpitanul Constantin Costăchescu, a constatat că are curajul răspunderii, este sincer și drept. În funcția de secund al navei a activat intens, achitându-se perfect de această însărcinare. Un ofițer foarte bun.
La 5 aprilie 1944 a fost numit comandant-secund al monitorului "Alexandru Lahovary". În vara anului 1944 a participat atât la operațiunea de curățire a Deltei Dunării de navele germane, cât și la urmărirea și capturarea convoaielor hitleriste care afluiau către centrul Europei.
După arestarea navelor și a echipajelor românești la Ismail, Grigore Marteș a fost făcut prizonier și repartizat în Lagărul nr. 74. În primavara anului 1945, s-a înrolat voluntar în cadrul Regimentului 5 Infanterie al Diviziei "Horea, Cloșca și Crișan", organizată la Kotovsk-U.R.S.S. din prizonieri români. În perioada 21 aprilie-1 octombrie 1945, când s-a întors la studii, ofițerul a răspuns de armătura și tragerile Regimentului, comandantul Regimentului 5 Infanterie al Diviziei a 2-a de voluntari români "Horea, Cloșca și Crișan", colonelul C. Ionescu, caracterizându-l drept Foarte energic, foarte disciplinat. Simțul onoarei dezvoltat. Devotat serviciului și un convins democrat. Demn și moral. Ofițer foarte bun.
După o întrerupere de un an de zile, datorită prizonieratului, și-a reluat studiile în toamna anului 1945 la Institutul Tehnic Naval din București.
Prin Ordinul nr. 37431/19 octombrie 1947 al Inspectoratului General al Armatei pentru Educație, la 18 martie 1947 a fost repartizat la C.M.M., ca șef de birou în cadrul Serviciului Educație, fiind apreciat de însuși inspectorul general al Armatei pentru Educație, generalul Dumitru Petrescu.
La 26 octombrie 1948 a fost numit șeful Direcției Politice din C.M.M., unde a manifestat un superior spirit de organizare.
În vederea avansării în grad, a urmat un curs de perfecționare cu durata de 4 luni de zile în cadrul Direcției Superioare a Instrucției și Învățământului, la 30 decembrie 1948 fiind avansat la gradul de căpitan de rangul 3.
O dată avansat, a fost numit locțiitor politic al Direcției Construcții și Fabricații din cadrul C.M.M. În perioada mai-noiembrie 1950 a fost trimis la Șantierele Navale din Genova, în calitate de comandant și președinte al comisiei de supraveghere a lucrărilor de reparații la canoniera "Ghiculescu".
La venirea în țară, a fost numit locțiitor politic al Direcției Construcții Înzestrare din C.M.M.
Prin Ordinul nr. 16130 din 25 iulie 1951, începând cu 1 august 1951 a devenit șeful Direcției Construcții Înzestrare.În baza Ordinului M.L. 02200 din 28 august 1953, în septembrie 1953 a fost numit șeful Secției Tehnice Construcții și Reparații Navale din cadrul Direcției Inzestrării Materiale a M.F.A.
În baza Ordinulul M.C. 02808 din 11 decembrie 1954 a fost mutat în funcția de locțiitor al Șefului Direcției Tehnice Comenzi și Fabricații pentru probleme tehnice. În această calitate, în ianuarie 1955 a reprezentat Marina Militară Română la Moscova, în cadrul unor contracte de noi tipuri de nave care urmau să fie importate din U.R.S.S.
Având deja o lucrare publicată și un certificat de inovator, prin Ordinul M.C. 02495 din 13 decembrie 1957 a fost numit șeful Academiei Militare Tehnice. În această perioadă a publicat o nouă lucrare intitulată "Teoria giroscopului și principalele sale aplicații", Editura A.M.G., București, 1959 și a primit încă un certificat de inovator pentru "Un nou tip de pardoseli pentru nave". A fost deputat în Sfatul Popular al municipiului București.
Prin Ordinul M 001374 din 15 august 1959 al M.F.A., a fost mutat în funcția de locțiitor al comandantului F.M.M., cu sediul în Mangalia.
În anul 1960 a publicat la Editura Militară lucrarea "Culegere de probleme din tehnica navală".
La alegerile din 7 martie 1965 a fost ales deputat în Marea Adunare Națională.
Prin H.C.M. nr. 920 din 18 noiembrie 1963, a fost numit comandantul Marinei Militare.
În anul 1964, i-a apărut la Editura Militară lucrarea "Cibernetica în armată".
În urma H.C.M. nr. 629/august 1964 a fost înaintat la gradul de viceamiral.
A fost decorat cu numeroase ordine și medalii, printre care "Erou al Muncii Socialiste al R.S.R.", "Steaua R.S.R.", "Meritul Militar" clasa I, "Eliberarea de sub jugul fascist", "Apărarea patriei" clasa I, "23 August" clasa a V-a, "Ordinul Muncii", clasa a II-a.
În urma unui accident de mașină petrecut în ziua de 25 iunie, la intrarea în orașul Brașov, a decedat la 4 iulie 1973, fiind înmormântat în Cimitirul "Ghencea" militar.