Contraamiral ROMAN August (n. 10 august 1892, Buzău – m. 13 mai 194 , București).
Părinții: Eugenia- Chirichita și Tadeu Roman.
Studii: a absolvit cursurile primare , gimnaziale și liceale în orașul natal, Academia Navală din Livorno (1911-1914), în timpul războiului italo- turc (29 septembrie 1911- 18 octombrie 1912) participând activ la acest război ambarcat în Marina Militară italiană , Școala de Aplicație a Marinei și Cursul de Informații pentru ofițeri superiori (1923 – 1924), Școala Navală de Război din Paris (1 nov. 1925- 1 nov. 1926), stagiu pe nava germană cu vele A.L.SCHLAGHETER (1 nov. -20 dec. 1938).
Grade: sublocotenent (1914), locotenent (1 sept. 1916), căpitan (1 sept. 1917), locotenent- comandor (1 iun. 1927), căpitan- comandor (10 mai 1934), comandor (27 febr. 1939) și contraamiral (23 martie 1944 , Î.D.R. nr. 617/1944).
Carieră: a activat ca ofițer la bord în cadrul Diviziei de Dunăre (19 iunie- 1 noiembrie 1914), M.C.G. (16 aprilie 1917), detașat la Ministerul de Externe (1 iulie 1918), Flotila Fluvială (5 noiembrie 1918 – 1919), Comandamentul Marinei (30 ianuarie 1920), în disponibilitate (1920- 1922), rechemat în cadrele active la Divizia de Mare (20 februarie 1922, Î.D.R. nr. 1 101/1922), comandantul torpilorului ZBORUL (7 aprilie 1922), ambarcat pe distrugătorul MĂRĂȘTI (14 mai 1922), comandantul torpilorului NĂLUCA (17 decembrie 1922), comandantul canonierei DUMITRESCU (12 iulie 1923), ofițer cu artileria pe distrugătorul MĂRĂȘEȘTI (4 octombrie 1923), comandantul canonierei DUMITRESCU din subordinea Școlii Navale Constanța (18 aprilie 1923), statul- major al Comandamentului Marinei, Șeful Statului Major al Marinei, comandorul Eugeniu Roșca, aprecia că „se plasează printre cei mai buni ofițeri de stat-major pe care-i are Marina Militară”.
La 1 iulie 1937 a fost numit profesor titular la Școala Superioară de Război, fiind secretar al comisiei de examen pentru Secția Marină și profesor pentru cursurile de stat-major, Legături și Transmisiuni Marină-Armată, Marine străine, Geografie și Politică navală, de care, în aprecierea generalului Paul Teodorescu, directorul Școlii Superioare de Război, „s-a achitat foarte bine”.
La 1 martie 1941 a preluat comanda Escadrilei de Distrugătoare, comandantul Diviziei de Mare considerându-l un „marinar de nădejde și prea bun comandant de distrugător , pregătit pentru războiu”.
A participat la recepționarea navei- școală MIRCEA. „Cu un echipaj redus, după ce-l pregătește, pleacă cu nava în țară, unde sosește în perfecte condițiuni, după o călătorie lungă făcută cu un personal nu destul de antrenat. Grație calităților sale excepționale de marinar, militar și instructor, a întreprins apoi prima călătorie cu elevii Școlii de Marină în Marea Mediterană cu rezultate apreciabile ”, menționa viceamiralul Petre Bărbuneanu.
La 20 ianuarie 1942 a fost numit șef al Statului Major al Marinei în C.M.R., iar la 1 aprilie 1943 secretar general S.S.M.
În cele din urmă, prin Î.D.R. nr. 1 768 din 3 octombrie 1944, a fost decorat cu ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a „ Pentru bravura, spiritul de sacrificiu și elanul de care a dat dovadă la comanda Escadrilei de Distrugătoare, precum și a tuturor formațiunilor ce i-au fost puse sub comanda sa în câmpul tactic. A ocupat totdeauna cu nava pe care era ambarcat în locul cel mai amenințat și mai greu din formație , dând personal exemplu de curaj și sânge rece, însuflețind și pilduind astfel pe subalternii săi la actele de bravură de care au dat dovadă tot timpul. În ziua de 1 decembrie 1941, pe când se găsea cu nava sa în capul unei formațiuni trimise în executarea unei misiuni de siguranță, la înălțimea Capului Șabla, submarine inamice atacă viguros cu torpile formațiunea sa.
Printr-o manevră foarte abilă și instantanee, atacul este evitat de întreaga formațiune. Contraatacul este dat fulgerător și impetuos, condus personal de comandorul Roman. Rezultatul a fost scufundarea unui submarin sovietic. În cursul aceleiași operațiuni, formațiunea a mai suferit trei atacuri îndârjite ale submarinelor inamice, însă toate au fost respinse și contraatacate.
În ziua de 17 decembrie 1941, în regiunea Sud Odessa, reușește ca prin atacul său fulgerător, dat cu nava-comandant care fusese atacată cu două torpile de către submarine inamice, să salveze de la distrugere un întreg convoi de nave de transport destinate frontului din Crimeea și de pe Doneț.
Datorită prezenței de spirit și curajului cu care a condus atacul, al doilea submarin sovietic a fost scufundat.
În alte 23 operațiuni de război, siguranță, goană submarină, minări etc., continuu în contact cu inamicul și veșnic hărțuit de atacurile submarinelor inamice, străbătând peste 5000 mile între Bosfor- Varna – Constanța –Sud – Odessa, prin ape nesigure și infectate de mine, comandorul Roman August a condus cu cel mai deplin succes Escadrila de Distrugătoare, precum și toate formațiunile de nave puse la dispoziție, cu cea mai desăvârșită competențe la dispoziție, cu cea mai desăvârșită competență, curaj, dârzenie și spirit de sacrificiu, fiind expemplu viu pentru subalternii săi.”
După 23 august 1944 a continuat să fie secretar general până la 28 septembrie 1944. În primele zile a asigurat funcționarea serviciului în zona de dispersare și a îndrumat și dirijat apoi înapoierea lor la București.
A încercat să ducă la bun sfârșit misiunea de a intra în contact cu armata sovietică de la Constanța pentru a lămuri situația , a înlătura suspiciunile și a crea bazele unei colaborări, dar nu a reușit.
Prin Î.D.R. nr. 1 775/4 octombrie 1944, la 28 septembrie 1944 a fost numit comandantul F.N.M. În această calitate s-a ocupat de îmbunătățirea condițiilor de cazare și de buna adaptare a nucleelor de echipaj adunate la Periș.
Prin Î.D.R. nr. 2 150/4 noiembrie 1944, la 1 noiembrie 1944 a devenit ministru subsecretar de stat pentru Marina în S.S.M., iar prin Î.D.R. nr. 1 181/12 aprilie 1945 la 5 martie 1945 a obținut funcția de șef al St.M.M., pe care a exercitat-o până la 1 aprilie 1946.
Prin Î.D.R. nr. 2 497/9 august 1946 a fost trecut în cadrul disponibil.
Distincții/decorații:„Medalia războiului italo-turc 1911-1912”, ordinul „Coroana României” clasa a III- a cu spade și panglică de „Virtutea Militară”, Ordinul german „Crucea de Fier”, clasa a II-a și I, Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a ș.a.